De unde atata materialism

Am citit pe blogul lui Rox, Mami, alapteaza-ma! , un articol interesant, dar cu un final revelator. Zicea cam asa... cat tre' sa dureze alaptarea, in concluzie de la 2 la max 7 ani, si cel mai frumos: "Un alt aspect important pentru copilul alăptat peste 2 ani este că acesta are capacitatea să menţină ataşamentul lui emoţional către o persoană, mai degrabă, decât să fie nevoit să treacă la un obiect neînsufleţit, cum ar fi un ursuleţ de pluş sau pătură. Cred că aceasta stabileşte o viaţă orientată către oameni decât către materialism şi cred că este un lucru bun."

Iata de unde incepem orientarea catre lucruri in loc de fiinte, de la sanul mamei, sau mai bine zis de la lipsa lui. Atat de trist! Invatam imediat copilul sa adoarma cu "jucaria preferata" si daca o face, wow, ce copil bun avem, dar daca vrea sa doarma cu "persoana preferata", atunci incep comentariile: "numa dupa fusta masii sta!", vai ce rusine, prefera un om in locul unui obiect... trist, trist, trist.

Probabil ca simt toate acestea si aveam nevoie sa citesc asa ceva, Am fost un copil "cocolosit", o trageam pe mama de fusta sa nu se duca la scoala, voiam sa ma adoarma, sa o simt in somn, nu stateam nici la bunici fara ea, imi era dor de ea cand nu era cu mine, uneori plangeam imaginandu-mi ca as ramane fara ea. Norocul meu e ca am primit toate acestea din partea ei, dar bineinteles ca nu am scapat de etichetele multora care ma faceau sa ma simt "vinovata" de tot acest comportament atat de deviant.

Dar cum oare poate un pitic convinge o lume intreaga ca el e bine si restul is orientati gresit? Ajunge el sa creada ca e ceva nasol cu el, fireste. Si acel ceva gresit se cheama DRAGOSTE, dragoste de om, de fiinta si nu de obiecte. Nu asta ne-a zis Dumnezeu, iubiti-va unii pe altii? Sau iubiti ursuletii de plus, folositi-i in loc de parinti? Suntem oare atat de departe de Dumnezeu? Da, mult prea departe pentru a argumenta de ce suntem o societate gresita din radacini.

Articolul despre care vorbeam: http://www.kathydettwyler.org/detwean.html

Nu mai plange!

Avem 3 luni. "Multi inainte!" "Multumim!"
Si mai avem o noutate: Daris nu prea mai plange, adica nu acumuleaza 15-20 de minute pe zi, si asta de vreo 2-3 saptamani. Sunt norocoasa, am facut ceva bine sau e ea prea draguta?

Nu pot sti sigur daca toate astea au afectat dar eu cred ca au influentat catusi de putin, si anume:
- Daris sta si a stat mult in wrap, in sling ori in brate, de cele mai multe ori ale mele, dar si alte brate, din prima zi, fara temeri de genul "bb tre sa stea culcat pe spate si atat"
- Nu am lasat-o sa plange mai deloc, adica i-am preintampinat imediat nevoile, de exemplu, noaptea numai se foieste un pic si ii dau sa haleasca, uneori nici nu deschide ochii, nu ajunge la disperarea de a boci pentru un pic de lapte. Aventajul co-sleeping.ului si in particular de bed-sharing.
- Cand a plans nu a fost niciodata singura, cand avea colicii, destul de putin, mereu am stat cu ea, am vorbit si am empatizat: "ya se van los prosti" :D

Incerc sa nu ii neg durerile, frustrarile, sa ii spun ca stiu ca nu se simte bine dar nici sa ii incurajez vaicarelile, ci sa o trag la celallt pas, ca totul se termina repede si ne are mereu pe noi. Sper sa pot sa fac la fel cand o fi mai mare, si sa nu ma oftic intai si sa raspund enervata la orice prostie o sa faca.

Oricum, in mai putin de 3 luni ma declar extrem de multumita ca timpul in care plange s-a redus vizibil, tindem sa-l ducem catre zero. :)

Formula "indracita"

De 4 ori i-am dat Dariei lapte praf. Nu imi pare rau caci eram in situatii limita, disperata, dar de cele 4 ori a avut acelasi efect: knock out, pass out, "dead".
Pima data a fost cand a vea 2 zile, in prima noapte, pe care am petrecut-o direct acasa nici nu prea stiam cum sa ii dau, desi in spital o pusesem la san, eram varza asa ca pe la 5 am l-am trimis pe Luis dupa o cutie, caci evident ca nu aveam in casa tentatia.
Apoi eram la spital pt testul ala din calcai (tamis) si nu ma simteam confortabil sa o alaptez in public, nici nu stiam cum fara perna speciala, iar celelalte 2 dati eram eu pur si simplu epuizata, nu mai puteam sta cu ea la san, imi cadeau mainile si capul de somn, asa ca am apelat la formula.

Ceea ce e extraordinar e ca mereu a avut acelasi efect: a facut-o pe Daris sa doarma cate 7 ore, nemiscata, a umplut-o ca pe un purcelus de Craciun. Asta in conditiile in care de la san manca cate o ora si uneori voia din nou peste alta juma' de ora. Da, laptele matern nu e satios ca formula, se digera rapid, in 20 de minute nu in 2 ore ca praful, dar totusi... ce pun taica oamenii astia in miraculoasa formula de il drogheaza in halul asta pe copil? E normal asa ceva? E bine, e sanatos?

Nu stiu cat de bine, de sanatos.. dar stiu sigur: e ceea ce orice parinte isi doreste, no? sa ai cateva ore fara stresul cel mic pe care cum sa nu, il iubesti, nu-i asa?
Atunci cum sa nu fie nene tentatia mai mare ca diavolu' insusi, formula in 10 minute si doarme de sparge patul sau laptele matern dat o ora si peste juma de ora striga de foame? Hm... tentant, nu? Poate ar avea nevoie de o exorcizare prafurile alea magice, sau mai bine prafuitorii magici.

Frustrari cu miros de lapte

Am zis ia sa fac un rezumat de cum a mers pan' acum cu alaptarea, caci apoi uit. Acu' suntem bine merci, dar daca ma uit in urma, am avut ceva de luptat.

In prima luna a stat Daris agatata de mine aproape non-stop. E simplu de zis, dar greu de rait, tentatia sa ii dai biberon e enorm de mare, "doar ce, au mai crescut si altii cu formula si n-au murit", nu-i asa? :D

In prima saptamana a fost cel mai greu, mameloane plate, Daris se oftica ca nu avea de ce apuca, io ca ma durea, aparatoarele de silicon nu au fost de mare ajutor, dar statea la san toata ziua mai plangea o mai ridicam sa se calmeze, o mai pasam lui Luis, apoi iar la mine si pana la urma manca.

Dupa vreo 2-3 saptamani cand eram mai ok cu alaptatul a inceput sa "isi faca valiza de ora 7", deci de la 5 la 6 pm de ex stat la san o ora, ne imbracam sa iesim si noi la plimbare, incepea.. laaa laaa.. ce are? Ii era foame!! De ce, de unde, frustrare, nu-i bun laptele meu, ce are si de ce mereu cand vrem sa iesim. Deci da-i biberonu cu laptele meu, oi pe strada, ori in fata usii au uneori pur si simplu dezbraca-te si pune-o inca o ora la san si cu asta basta. Apoi am citit ca pe la o anumita varsta exista o "foamete" de ora 6 pm, ei la noi era la 7.. cand bb se pregateste pentru noapte. Intr-adevar era cand Daris incepuse sa doarma mai bine noaptea, cate vreo 5 ore fara sa se trezeasca.

Pe la o luna si 3 saptamani s-a dus fericirea cu somnul frumos, de la 12 la 5-6 dimineata si se trezea pe la 1 sau 2 am. Tot asa, da-i san pe la 12 si pe la 2 biberonul cu lapte, macar nu era formula... dar manca mai mult inainte de a dormi cateva ore. Biberon ca sa manance repede, ca io nu mai puteam inca o ora sa o tin agatata de mine, flux rapid care o facea knock out, o plimbareala mica si apoi nani, caci altfel nu mergea.

Acu' are 3 luni si de vreo 2-3 saptamani nu mai stie ce e ala biberon. :) Adica iesim la plimbare intre mese, de obicei asteapta pana acasa, nu largim mai mult de 4 ore intervalul intre 2 mese, si ea de fapt l-a spatiat asa, seara numai la tzitzi, incepem pe perna de alaptat si apoi in pat pana adoarme.

Phew, nu pot sa cred ca nu mai am musai nevoie de biberon, era un stres! Nu ca il exclud de tot, cand e cazul i-l dau, dar macar stiu ca nu mai e o constanta, in fiecare zi sau noapte ci ocazional.

Motrin - analgezic

Imi place si ma enerveaza reclama asta. Cred ca e bine facuta dar.. de ce sa ne luam de fiecare data de ceva bun? Adica, pana si de baby wearers sa ne luam, chiar tre' sa criticam/controversam pana si cele mai simple si benefice lucruri?


Cu siguranta le-a ofticat pe toate mamele care isi poarta pruncii, nu cred ca i-a incantat pe tatici si nush cate persoane sunt chiar asa de inversunate, against baby wearing.. deci a vandut ceva Motrin asta sau o fi fost reclama de dragul reclamei, de dragul banilor fituiti? Eu una nu as cumpara Motrin, nici daca nu au algocalmin sau ceva mai banal macar.

NADA COMO MAMA, NADA COMO MAMAR

Exista sau nu placerea de a alapta?

majoritatea materialelor informative vorbesc despre legatura neegalabila care se creeaza intre mama si copil in momentul alaptarii. Nu inceteaza sa sublinieze nici acea placere pe care o simte mama cand puiul ei sta la piept. Se zice ca e un sentiment unic, pe care nu il poti compara cu nimic.
Bun pan' aici: am nascut, am alaptat si am asteptat.. acel sentiment.
O fi oare acea durere de inceput cand nu stie cum sa apuce bine sanul? Nu!
O fi atunci cand te trage cu gura de mamelon si ti-l intinde de parca ar fi guma de mestecat? Tot nu. Atunci tot ce simti e doar durere.
O fi sentimentul ala cand nu stii stresat: oare am suficient lapte, ii ajunge, mai vrea, sa satura, atunci de ce plange daca are... etc?
Nici asta.

Asa ca dupa vreo luna jumate' de alaptat exclusiv am declarat: dacar ar fi lapte matern de cumparat, nu as ezita sa il insfac de pe primul raft si sa il pun in biberon si voilá! Problema rezolvata.

Nu ca nu mai voiam sa o alaptez pe Daris, nu mi-a trecut nici un moment prin cap asa ceva, nu ca ma deranja, nici macar nu mai aveam problemele de incepu, cu durere, inconfort etc, dar pur si simplu nu gaseam "acel ceva" in actul alaptarii.

Ei bine, timpu trece, avem 2 luni jumate, totul normal, ca inainte, insa vine ceva, vine.. asa de la nada, din senin... vine acel sentiment, acea placere, simt acel bonding pe care nu il creezi in nici un alt moment! Am simtit pt. prima data ceea ce altii comentau cu atata pasiune: acel sentiment incomparabil. A venit asa: in primul rand nu l-am mai cautat si c m important.. am acordat atentie actului in sine, adica nu tv nu pc in timp ce alaptam, ci numai eu si Daris. Acea privire inocenta, ochii cautand in gol, care se rotesc ca 2 bile de cristal si buzele care se misca intr-un ritm constant, un oftat adanc... asta iti da acel sentiment pe care nu il gaseam inainte. E o senzatie unica, o emotie incomparabila. O iubesc!

Wrap sau sling sau ambele

Despre wrap si sling sunt o gramada de articole si bloguri, cine stie despre ele deja stie ce avantaje aduc, bebe la pieptul tau, creeaza un bonding permanent, ajuta la diminuarea colicilor (datorita caldurii corpului) si cel mai important, un superem avantaj de ordin emotional, atat pentru bebe cat si pentru mama.

Eu o sa precizez de ce imi place wrapul si de ce slingul.

Wrap: e mai comod, imparte greutatea pe ambii umeri si cel mai frumos pentru mine.. a fost o retraire a sarcinii intr-un anumit fel, adica cu bb in fatza am simtit ca am burtica din nou, nu ca imi era nespus de dor de ea inainte, dar cand am simtit-o iar a fost ceva emotionant. Iu iubesc pe wrap la nebunie, si asta ca e unul facut de mine, sunt curioasa cum e unul "profesional", as incerca unul de la Hoppediz.


Sling: mai usor de aruncat pe tine, nu ca wrapul mi-ar lua prea mult, desi asta ma speriase. L-am folosit pentru prima data cand Daris avea vreo 2-3 saptamani, in pozitia newborn, evident. La inceput a fost ok, insa Daris n-a mai vrut sa stea culcata voia numai la verticala, asa ca am apelat la wrap, in care i-a placut imediat. Plus ca daca o puneam in sling trebuia sa fie semi adormita de nu incepea sa plange, de aici frustrarea mea.. cum, io, fac baby carriers si bbe mea sa nu stea in ele?! Dupa wrap, acu vreo sapamana cand Daris avea 2 luni jumate am aruncat-i in sling iar, dar la verticala de data asta, ca si asa pe acasa sta numa in fund si vrea sa se ridice.
Bineinteles ca tre' sa o tin de spate, ca e mica inca, nici nu e recoamandata pozitia la varsta asta, dar ea sta comod si cu sustinerea mea e totul perfect. Il iubesc si pe sling acu'.


Pe wrap il iubeste si Luis, l-a purtat pe acasa, si in sling urmeaza sa o care si el, tot asa vertical.

In carut nu ii place, de fel nu vrea culcata, l-am ridicat putin dar tot nu sta mai mult de cateva minute, si daca iesim tre sa imping carutul gol si pe Daris in brate, sper ca atunci cand o sa poata sta mai mult timp in fund sa vrea si carutul.

Oricum si sling si wrap, super inventie, ma bucur ca am aflat despre ele.