Probiotice

In general se recomanda probioticele pentru refacerea florei intestinale, dupa ce luam antibiotice in special (unii nici macar atunci nu recomanda!) dar s-a studit efectul probioticelor asupra copiilor si a bebelusilor.
In primul rand probioticele sunt un remediu foarte putin cunoscut pentru tratarea coliclor la bebelusi. Da, se dau simeticona, gripe water si alte chimicale dar de probiotice nu ti-ar zice nici un pediatru, taica!

Ca sa nu mai vorbim de reflux (pe care nu l-am studiat inainte, dar l-am trait o perioada cu Daris, si bine ca a fost usor!) tot cu probiotice se rezolva.


Ce mai stiu sa faca probioticele astea... e sa intareasca sistemul imunitar. Asa ca eu am decis sa impusc doi iepuri de-odata: iau eu probiotice si beneficiaza si Daris pentru ca o alaptez. Daca nu, i-as fi dat numai ei desigur.

Si viitoarele mamici pot lua probiotice inca din timpul sarcinii, nu stiam pe vremea aia, ajuta la colonizarea bacteriilor "bune", la imunizare si la maturizarea sistemului digestiv al bebelusului.

Asa ca, unda verde la probiotice!

Cum s-a nascut Daris II

Sala de nasteri: in primul rand, mor de friiig! O asistenta imi sparge venele de la mana dreapta, nu reuseste sa faca nimic, asa ca trece la spart vene la mana stanga, pana la urma face ea ceva ca ma vad cu un cateter pus. Cum ca se intrece durerea pe care mi-o provoaca cu durerea contractiilor, asa de „meseriasa” e tipa. Dr-a tinerica ma tine de o mana si tot vorbeste ceva pe-acolo, apoi imi dau avant pe-oparte pentru epidurala! Ah, in sfarsit o fatza cunoscuta, Alex cumnatul! Ca urmeaza sa simt o piscatura in spinare ok... astept si astept.. ca gata. Gata ce? Gata epidurala! Oh, really?! Nu am simtit absolut nimic, ah, ba da, acele lu’ tanti aia care tot imi spargea venele de la mana, alea da le-am simtit, nu un ac de 100 de km in spinare, pe-ala nu!

Intr-o clipita dispar si durerile e burta, sunt ok, relaxed, dar totusi.. mi-e frig! Ridic capul si pe peretele din fatza mea un ditai aerul cat pentru o hala industriala... aloooo... inchideti frigideru’ ca io is cu cracii goi pe aici, deci again... mooor de friiiig! Si nici nu am apucat sa imi pun sosetele-n picioare, ei lasa, ca se vede pedichiura macar!

Bon, incepe treaba cu tipa tinerica... da-i push. Cum? Asa? Da.. mai tare mai nush cum... pai eu de unde sa stiu? Respir bine? Sa imi amintesc din ce citeam.. oare asa se face? Tre’ sa te concentrezi asupra abdomenului si nu tine aerul mult, sa nu iti sara ochii din cap, ok... da-i si da-i dar nimica.

In cateva minute vaz o chipie cu TinkerBell, ah, e doctora mea! Imi vine sa ma scol sa o pup dar imi dau seama ca e cam greu de miscat. Se baga la conducere, ia fraiele de cap, tipa tinerica era pe planul doi acum, dar nu se supara. Face niste manevre, hmm, Daris se pare ca adormise. Da, adormise ca nu mai simteam eu nici o contractie ca sa mai imping (tipa de garda ii zisese lui Alex ca e doza de expulzie, cand de fapt nu era chiar asa, deci eram „fumata” bine eu, nu mai simteam mai nimic). Il pune pe Alex si pe dr. tanara sa se suie pe burta mea, sa impinga, booon, la care eu mai ridicam capul asa din cand in cand si ziceam: „eu ce fac acu’?”, dar dr-a mea, relaxata ca de obicei: „tu nimic, odihneste-te”. Ok taica, o cafea nu serviti, si o telecomanda? In loc de frigiderul asta care imi conserva peleu la -20 de grade mai bine bagati un TeVeu sa vaz si io ceva bun! Nu merge. Cea tinerica cam crispata nitel, dar doctora mea, relaxed, nu-i bai!

Discutii intre doftori: „Are oxitocina pusa?” „da.”

Apoi „Dani, la ce ora ai mancat?”

„Pai pe la 9, dar am dat la boboci inainte sa ies din casa!” (era vreo 3 am)

„Si Snickersu’?”

„Pai nu am apucat sa il mananc, il am in bagaj! De un’ sa stiu eu ca astia ma arunca direct in sala de nasteri si nu mai am travaliu pe-aici!”

Apoi reiau ei intre ei: „Glucoza, ca daca nu e mancata nu are de ce sa prinda oxitocina, e degeaba”, tipa tanara „ooh, aaah nu stiam”

Iar mai dau de 2 ori push push nu merge.

Vine dr mea cu vrajitoriile ei, scoate neste prafuri magice si zice: „dati-i un sfert de pastila de asta, in juma de ora iese singur copilul” Se mira unii altii, inghit io pilula, imi adun asa o gura de saliva caci nu aveam altfel cum si asteptam.

Eu eram deja la capitolul autosugestie: ma imaginam pe o plaja unde ma ardea soarele pan’ la carne si ma topeam de caldura. Mai mergea pentru putin timp, desi Alex imi mai pusese niste cearsafuri pe piept si pe maini si mi se mai redusese putin hipotermia.

Aud iar doctora ca povesteste despre cainii ei chihuahua, de cum i-a venit o matza acasa, io stiam toate astea, ceva nou nu e? Ah, si despre baby showerul meu, si asteptam. Mai inoata ea pe acolo sa o caute pe Daris, eu dau semnale ca simt un pic pic una alta. Ea zice, eh sa mai asteptam, io nu tre’ sa fac nimic, iese ea Daria singura. Mai barfesc ei pe unul altul pe-acolo, mai zice Alex despre verisoara lu’ Daris, mai baga un oxigen, mai ridica un cearsaf pe mine, dar eu tot in congelator ma simt.

Dupa vreo juma de ora, da-i.. eu.. push? Ea: da! Si eu imi adun toate fortele (imaginare) si zic acuma gata, vine si .. a venit!!! Vad ca scoate de pe-acolo un trupusor si-un cap cu ochii larg deschisi, la care eu: „que bonita!”

Nu mi-o pune pe piept L o curata, timp in care Alex si dr. cea tanara ii fac poze si videos si mi le aduc in secunda urmatoare sa o vad pe Daris cu ochii cat casa de mari si frumosi! „Oh, tiene ojos de color!” (da, adica albastri na!)

Eu mai stau pe masa, ca tre’ sa ma coase, nu simt nimic, vad doar chipiuta cu Tinkerbell in stanga si in dreapta. Doctora zice: „ah, mi-am uitat ochelarii in camioneta, eu is mioapa!” la care eu: „really?! Si eu care credeam ca ochelarii aia is de forma ca sa se dea mare cu ramele alea Burberry cu cristale de swarovski ” Mai dau o gluma doua, eu tot ce voiam, daca mai stiam ce vreau in acel moment, era sa o vad pe Daris si sa inchida aia congelatorul ca incepeau sa imi clantane dintii... la propriu. Dupa vreo 20 de minute , dr. mea isi ia jucariile si pleaca, adios si ne vedem!

Ma duc apoi in sala de recuperare, cu Daris langa mine, o iau, o analizez, o pun la san, sta vreo ora acolo si incepem o noua viata impreuna!

As mai naste oricand si as vrea ca experienta mea sa se repete inca o data!

Cum s-a nascut Daris

Cum s-a nascut Daris… cam asa:

Sambata dimineata, 11 iulie, 7 am, 39 saptamani... ah, azi avem petrecere, avem Baby Shower, mai dorm nitel, ca si asa m-am culcat pe la 5 dimineata. Dar nu, ceva e ciudat... hmmm.. da “ciudatul” ala era ca incepem sa fac pipi in pat. Imi dau reama ca de fapt pipi un prea e pipi, e altceva… oh, I’m leaking, adica ma scurg! Oare?! Neh, n-are cum azi, ti-am zis, azi avem Baby Shower deci un. Mai bag un somn, desi imi puneam intrebari, Oare? Sa fie? Vine? Azi? Boon, mai dorm pan’ la 11 si ceva cand, din nou.. bei da chiar ma pis!
Ii zic lui Luis el… neh, un cred, pai nici eu dar hai sa sun la dr!
Tzar tzar… dr: “ai apa pan’ la picioare?” “nu, asa nitel parca fac pipi” “eh atunci i-okei, io ma duc la spital, intr-o ora te sun si ne vedem la cabinet la mine” (ca era mai aproape de casa mea decat sa ma duc io pan’ la ea la spital)

Deci inseamna ca vine Daris? Oare? Boon, ajung la cabinet, nitel speriata, dar dr mea e un relax total, doar asa m-a tinut toata sarcina… “nu te preocupa de nimic, am eu grija de tot!”
Concluzie: membrane fisurate, daca nu am dureri pana duminica dimineata ne vedem la spital, nastere indusa (pericol de infectie mai mult de 24 de ore cu apa rupta). Aoleu, n-am cumparat gogosarii, adica chilotii de spital si Snickersu’ (in timpul sarcinii dr. imi zicea ca toate pacientele ei baga un snickers in timpul travaliului si se pun pe treaba imediat fetele, tac pac, e un truc de-al ei).
Bon, acasa, nu dureri, ceva emotii. Pe la 3-4 ma incearca asa dureri de spinare, stau in pat si chatuiesc, olei in vreo 2 ore imi vin fetele la petrecere. Dupa vreo ora deja nu mai aveam chef, un discomfort general, asa ca la menstruatie dar tot fara contractii. Eu cu dr-a ne conversam la fiecare ora.. ea e de garda, dar deh, in alt spital, nu in cel in care nasc eu, mm problems, oare cum facem?
Pe la 6-7 sunt fresh, aranjata, imi vin fetele, facem concursuri, dam premii, halim, vorbim despre sarcina... in timpul asta Daris deja inota spre tarm, dadea din picioruse de o simteam tot mai des. O sun pe dr... „am contractii!” ea: „foarte bine, hai sa te vaz la moaca din nou (adica moaca lu’ Daris de fapt)”. Totul bine, colul sters, e pe vine, mai am timp de-o vorba cu fetele si apoi imi vad de ale mele!
Pe la 10 pm deja toti invitatii voiau sa plece, io.. „nuuu, ca n-am chef sa ma duc la spital”. Desi numaram contractiile impreuna, ba la 10, ba la 7, ba la 5 minute ... regulate oooh that’s it! Suna iar la dr, zice... „daca te duci direct la spital, am vorbit cu tipul de garda, te primeste si vin si eu... sau cum vrei, poti sa vii iar la cabinet intai la mine si apoi la spital”. Eu, cum ma tineam ca raia de ea, la cabinet taica, ce spital, cu oameni necunoscuti... si mai vine si ma ia si de acasa, in camioneta ei de traficant, si io ies cu baloane si sclipici pe mine, deh, de la petrecere.
Bon, 11. 30 pm... dilatatie 1 cm, oh, asa putin? „Ne vedem peste vreo 2 ore, la spital” (intre timp venise ea cu ideea sa schimbam spitalul, la General, unde lucra cumnatu, si era si de garda, ca sa nu ne mai incurcam cu alt anestezist)
Acasa, deja ma simteam cam aiurea dar deh, aveam planificat ca asa tre’ sa fie, chiar ma obisnuisem cu contractiile! Ma mai invart prin casa, ba o soseta in bagaj, ba un prosop afara, ba un telefon ca sa aranjez cu spitalul, ce mai, nu aveam chef de dus si asta e. Ma mai bag la un dush. Si asta a fost... nu mai voiam sa ies, nu imi dadusem seama cand trecusem de la contractii suportabile la alea de ma indoiau de spate. Ies de la dush, ma arunc in pat, bine si confortabil, si Pancho vine si imi tine companie: Miau! Zice el si eu.. da, n-am chef sa mai plec nici eu!

Ies din casa pe la 2.15 am, taras-grabis. Eu ma gandeam: „Doamne, sa am vreun 3-4 de dilatatie ca sa poata sa imi puna epidurala aia, caci de-aiurea nu am chef sa ocup paturile alea!” Ma misc intre 2 contractii, caci in timp ce ... ma tineam cu mana de perete, nu mergea sa dau pasu’ inainte. Intru. Frig de mori in cabinetul ala. Sa vedem... aoleu, ai dilatatie 8! „Ceee? 8?” Vine alta dr. cam de-o varsta cu mine... care ma ia, „ah, tu esti cumnata lui Alex, nu? Mi-a zis ca vii!” dupa care... „8 spre 9, gata, direct in sala de nasteri!” Eu strigam numai „mai e timp pentru epidurala??? Mai e, nu-i asa?” Vine Luis, imi ia inelele si chestiile personale, suna la dr noastra, eu deja in drum spre sala, trec pe langa o camera, intorc capul, vad sange garla, „eh, la mine nu-i asa, n-am treaba, is ok!” („curaj gaina ca te tai!”) (prima poza facuta la cateva minute de la nastere)

Inca o piatra de hotar!

Acu si-a implinit o dorinta... nu doar vede si vrea ci si apuca!! Brava scumpa draga si desteapta! Inca un milestone!
Principalul obiect de atractie e pestele colorat, il vede, il apuca si... il "haleste", deh, e cum descopera ei luma acum, baga totul in gura. Si cata grija avem sa nu cada nenea peste asta pe jos... of, pan' acu am reusit, dar ii vine si lui randul sa frece podeaua, numai ca acu' tre sa il spalam de o mie de ori, daca il gusta mereu Quishiti asta, na!

Acum apuca tastatura lui Luis :D are si ea multe de zis (ca si din gura tot ii turuie), uof uof abia astept sa vorbeasca, sa imi faca capul calendar!

Ah, si ma mai apuca si de "biberoane" cand haleste, asa de draga e, uneori ma apuca destul de tare, ma suceste si se uita in ochii mei: "e bun asa?" cuum sa nu, orice faci tu e bun, quishita mamei! ma duc s-o pup apasat ca mi se facu dor! :*

Amintiri din sarcina II

Am uitat sa mai zic ca mi-am petrecut primul trimestru numai cu muraturi... adica niste castraveti in otet, singurul lucru pe care l-am gasit aici, desi visam numai la pepeni murati si nici ca ma intelegea cineva... pepene.. dule.. si... murat? OMG! Da.. de ala buuun de mori!

In trimestrul doi nici nu imi prea amintesc ce am facut. Am continuat cu cititul, asta da si cu plimbatul.
Toti zic ca e partea cea mai faina din sarcina, ca iti pier greturile si esti inca "light" ca o pana (de unde!?) si ai energie o caruta.
Greturile imi trecusera, nici nu apucasem sa pun kile pe mine (inca) deci eram cat de cat ok.
Cel mai important... nu ca am aflat ci mi-a confirmat dr. ca.. Daria e Daria... adica fetita :) desi de la 7 saptamani cand m-am dus la primul control a dat ea cu vrajitoria in mine... o sa aveti fetita, ca e precoce, se vede bine de pe acu =))
Eh, de parca nu stiam, dar oricum, daca nu era Daris era un Esteban (desi nu ma imaginam sa cresc un baiat pe atunci, acuma da)

Al Treilea trimestru... nu a fost nici asta deloc groaznic, dupa cum ma asteptam. In afara ca in luna a 7-a au aparut vreo 4 kile asa de.odata in vreo 3 saptamani, de la nada!! (si nici ca mai vor sa plece nici in ziua de azi)
In luna a 9-a simteam gleznele umflate, pe langa faptul ca mergeam nush cati km si desi era dupa 8-9 pm erau vreo 36-37 de grade.
Spatele ma durea in partea lombara, dormitul pe o parte incepuse deja sa fie un obicei de parca era pozitia preferata!
Asta da.. aciditate... baga si baga Tums, de foame, de sete, de ragaiala, de reflux de orice. Si apa imi dadea aciditate tata, creka si aerul pe care il respiram! dar trecea ba cu tums ba cu lapte. Asa ajunsesem sa dau gata o utie de un litru pe zi... bun asa calciu nu face rau!

Si cam asa am ajuns pana in saptaman 39, sambata dimineata oh, avem Baby Shower azi (da, super amanat) numai ca oops... I'm leaking... deci vine Daria! Si a venit! Exact la timp, cand ma mai lasa, ii scriu si povestea nasterii :)

Amintiri din sarcina

(16 saptamani)

Imi pare oarecum rau ca in timpul sarcinii nu am punctat momentele importante, mi se parea aiurea, poate pentru ca multe chestii mi se pareau "normale".

Acum fac asa un remember in cateva cuvinte.
Per total, sarcina mea a fost simpla si.. normala, cum am mentionat mai devreme.
Am vrut: burta micuta, rotunda, copil mic la nastere care sa se faca mare afara si... exact asta am avut. Adica e mai mult decat "am vrut", eram convinsa ca asa va fi, nici nu ma imaginam altfel :)

Primul trimestru: greturi usoare, destul de des insa fara dat pe-afara (doar de 3 ori), greturile mele erau de seara, doar de seara, niciodata dimineata. Ori poate Daris era pe fus orar romanesc si apasa butonul de greata la ora Romaniei, numai ca la mine se nimerea seara...
Cand miroseam ceva puternic, bleah, imi venea stomacul pe dos, dar atat. Mers la plimbare, mirosit tacos pe strada, sa imi dau matzele pe-afara in fatza terasei acolo (gen terasa de mici), saracii, reclama le faceam, numai bleah bleah vedeai si auzeai de la mine, de murea Luis de jena. Greata si numai cand vorbeam despre ceva mancare prajita, sau cand deschideam uneori frigiderul (desi n-avea mare lucru in el).
Ah, greata tratata cu: apa minerala cu lamaie, biscuiti sarati si... picaturi de Bonadoxina (are ceva vit. B6 pe care am mai vazut-o recomandata)

Dureri de abdomen, ca si cum ma intindea ca pe-o guma de mestecat, usoare crampe, oricum, muuuult mai dragute decat cele care veneau luna de luna la CM.

Apoi... plimbari... lungi de 2-3 ore si zilnice, am batut fiecare colt de oras si nitel pe langa. Inca puteam.

Cumparat haine "pentru mai tarziu", ma fascinau, plus ca era si sezon de reduceri... jeansi negri cu burta, jeansi albastri cu banda elastica, sau colanti cu burta, sau bluze care se intind... la capitolul pantaloni am ramas cu ei nou nouti, ca deh, cand era burta mare era si calduroaia cea mare, drept pentru care in ultimul trimestru am purtat doar niste nadragi cumparati in luna a 7-a si pantaoni de trening.

Citit. Infomat. Stat pana la 4 am cu moaca in calculator si abia desopeream o gramada de chesti, in general direct despre copii, si nu despre sarcina sau nastere (not yet)

Inca mai eram in febra machiajului, erau inca proaspete tehnicile pe care abia le invatasem si stocul de machiaturi inca nu avea praful pe el. Ultimul video pe youtube a fost "Christmas look" si de atunci bye!

Dormit. Muuuult, vreo 12 sau 14 ore uneori :D, era si frigut asa si bun de stat sub 2 paturi cu pisici in brate.

Ah, nu am dat pisici, am mat primit una in schimb, dar era randul lui Luis la schimbat nisipul... toata sarcina. E buna si toxoplasmoza asta la ceva...

(to be continued)

Vaccinurile

Daca as fi scris despre aceasta tema acum vreo 2 luni cel putin ar fi fost o pagina de frustrari, acum insa abordez o noua viziune, mai pacifista.
Incursiunea a inceput in timpul sarcinii cand am dat peste tema controversata, pana atunci pentru mine era vaccin=ok, deci go for it. Dupa vreo 3-4 saptamani de cercetari, unele din cele mai intense am ajuns trecut oprin: oh, nesimtitii astia de producatori, sarlatanii, numa dupa profit se uita... apoi la nu merci, mai bine fara vaccin si am eu grija de copilul meu cum stiu.. apoi hmm unele vaccinuri merita altele nu... apoi cand safac vaccinurile copilului meu si care (ca firma producatoare).

La primul vaccin in spital parca uitasem toata inversunarea, poate eram prea zapacita, dar la 2 luni stiam lectia: asta il vreau acum, asta peste o luna si tot asa, aveam povestea influentata de dr. Sears. Boon, ajung incep sa pun caseta la care primesc: "ori toate ori nici unul!!" Decid sa ma supun, dar cu frustrarea de un kilometru.

Acum insa, am ajuns la o alta faza. Ma supun si o fac pentru ca am ajuns la o impacare cu mine insami (fiind ghidata de o persoana de foarte mare incredere, mai ales din punct de vedere spiritual), adica nu ca m-am resemnat ci chiar cred ca e ok pentru Daris si stiu SIGUR ca nu va pati nimic. Asta oricum, ramane o decizie pur personala.

Totusi, se cuvine sa fiu cat pot de resonsabila, asa ca am aplicat preventiile lui Sears si anume:

- inainte de ziua vaccinarii, cu 3 zile, ii dau vitamina A si C (de fapt e a,c si d, combinat) si inca 10 zile dupa la fel
- iau probiotice care ajuta si la intarirea sistemului imunitar si la formarea sistemului digestiv/colici/reflux
- iau Omega 3

Astea in plus pe langa faptul ca alaptez ca de obicei, fara alt fel de mancare/bautura, mancat bine, proteine/legume/fructe (la ultimele 2 ar trebui sa mai lucrez un pic)

Aici linkul une vorbeste dr. Sears despre cum sa minimizam efectele adverse ale vaccinurilor

Sign with your baby!

Baby Signing e o metoda de a comunica cu copilasii chiar dinainte de a putea vorbi. De pe la 6-7 luni poti incepe comunicarea prin semne, pe care ei le invata si le asociaza cu respectivele obiecte. S-a demonstrat ca micutii stiu dinainte de a putea rosti semnificatia cuvitelor.

Vorbirea prin semne nu e destinata doar persoanelor cu probleme auditive, ci si copiilor mici, care inca nu si-au dezvoltat abilitatea de a vorbi, dar vor si se pot comunica cu noi.
Pe langa faptul ca poti "vorbi" mai repede cu micutul tau, acest limbaj al semnelor pare sa ii faciliteze dezvoltarea unui vocabular mai amplu si sa ii incite placerea de a citi mai mult. Si efectele psihologice sunt doar pozitive: copil extrovertit, mai sigur pe sine si chiar mai inteligent.

Nu e neaparat nevoie sa se inceapa la 6-7 luni (e varsta minima), chiar si mai tarziu, chiar daca copilul zice deja cateva cuvinte.

Cheia e repetitia si persistenta, cica dureaza cam 2 luni pana copilasul incepe sa repete semnul pe care il faci. Se incepe cu cele 3: "lapte" "mancare" si "mai mult", apoi se mai introduc in functie de utilitatea fiecarui cuvant. Bineinteles ca pot exista semne inventate, ideea e ca parintii si bb sa fie de acord si sa le recunoasca.

Mi se pare super fain si abia astept sa incepem si noi fun-ul :)

4 luni si vaccinurile

Avem 4 luni!
Review: Daris sta in fund cam mult timp si demult, ii place asa, se ridica daca o apuci de manute, pe burta sta desi nu e pozitia preferata, se rostogoleste pe spate mai mult din greseala creka :D dar nu-i bai, nici nu o mai stresez. Sta si in picioare, tinuta, bineinteles, dar sta din ce in ce mai mult si se echilibreaza cu mainile in aer de parca ar striga "I am the king of the world!".
Vorbeste, vorbeste mult si delicat. Zambeste si rade copios, ne recunoaste pe noi 2, tafsu si macsa, rade mult la Luis, el e mai clown asa.
Mai nou apuca lucrurile, le studiaza si vorbeste cu ele. Cand ii scapa din maini da agitata din picioruse si il vrea inapoi.

Nu stiu ce ar trebui sa mai faca, desi nu ma abtin si ma mai uit pe lista "should do".
Pe pediatru l-am sarit de 2 luni, dar saptamana viitoare o sa fim responsabili si o sa mergem sa vedem ce zice.
Vaccinurile le-am facut, desi la capitolul asta as avea multe de comentat, o sa scriu separat despre ele, acum sunt doar obedient si fac ce imi sta in propriile maini.

Operatiunea carutul

Da, recunosc, am pus-o pe Daris in carut, nimic impresionant, partea neasteptata e ca a stat! De cand s-a nascut am iesit 1 singura data cu carutul si l-am impins gol, si Daris in brate. Asa ca am abandonat ideea, oricum ieseam numai in wrap sau sling.

Acu' vreo cateva zile am des-prafuit carutul si am pus-o iar pe Daris in el, si i-a convenit! Avem 4 zile de cand tot iesim asa, am si slingul cu mine, just in case. Cand incepe sa se foiasca si sa scanceasca o luam in brate si impingem carutul gol :D dar apoi o punem iar si adoarme acolo.
Ieri se trezise si nu ne dadusem seama, asa de cuminte era, si Luis subliniaza: "vezi, nu plange aiurea, daca stie ca la fiecare plans ii satisfacem nevoile" eh, asa sau mai mandru de sine?!

Confieso... folosesc carutul PENTRU MINE si nu pentru EA, adica ea nu are nici un beneficiu, stiu, eu da. Mai iau o pauza, ca ma doare spatele, nu de la carat ci de la pozitia de alaptat in timpul noptii.
N-o sa zic ca e mai bine pentru ea, gen: "doarme singura in camera ei, e mai bine asa pentru ea, e mai fericita".. haaa really?! Ce e asa greu de recunoscut.. o fac pentru mine, vreau camera mea fara bb si cu asta basta, e mai onest asa. Sau: a TREBUIT sa ma duc la serviciu in loc de... "am vrut pur si simplu sa reincep munca", nu deciziile personale ma enerveaza ci motivatia ipocrita (dar asta e alta poveste)

Dupa 4 zile insa am mai facut o zi de sling, imi era dor sa o car, jur, e incredibil.
Oricum, ma bucur ca acum am mai multe mijloace de transport.

I'm rollin'

Iata ca si-a inceput si seria de acrobatii, s-a intors Darisia mea de pe burta pe spate si a incheiat cu un ras infundat de degetele bagate in gura (apropo, baga 4 dejte si le infunda de se ineaca)!

Faza e ca abia acum mi-am dat seama ca ea cred ca mai intentase (de putinele ori in care a stat pe burtica), acu' vreo saptamana, dar era pe masa de schimbat si o vaz ca se duce spre stanga si io sar ca deh, de nu, cadea, m-am si speriat, "uite, isi pierde echilibrul!" si mai eram si cu camera in mana. Dar e mai probabil ca ea sa fi vrut sa se intoarca cu burta la soare, deh, nu m-am prins atunci.

Dar vorba lui Luis... las' sa nu se intoarca, apoi e mai nasol, tre sa fim mai atenti cu ea :)) that's right!

Bum Genius!

In timpul sarcinii citisem despre scutecele refolosibile si mi se pareau o alternativa foarte buna - pentru a tine pielea mai uscata, curata si sa nu se irite. Investitia este insa mare, cateva sute de usd, depinde cat de des vrei sa speli, asa ca nu aveam de gand sa dau un butoi de bani asa din prima.
Am luat insa 3 scutece (dupa vreo saptamana de investigatii care cum, ca is multe feluri si marci, care mai de care cu reviews bune sau mai putin) Bumgenius caci aveau cele mai multe stars.
Parerea mea: nu stiu daca imi plac sau nu, desi le am de vreo luna. Le folosesc in general pt. noapte, cand sta mai multe ore neschimbata.
Partea buna e ca mi se pare mai uscata cand o schimb de un bumgenius decat de unul de unica folosinta. Nici nu iese gelul ala care imi face pe creier...
Ce ma enerveaza e ca e prea maroi, cel putin acum, poate cand creste Daris o sa fie ok (e one size bumgenius.ul meu) si ma mai oftica faptul ca ii lasa urme pe piele, si nu e strans, asta sigur. Plus, daca hainutele nu is un pic largute nu ajunge sa o inchei, de ex la un body fix pe corp tre' sa lasi capsele desfacute.

Mai convietuiesc cu ele nitel si apoi mai dau cu parerea. Pan' acum insa, nu as renunta 100% la "pampersi"

Diversificare cu M si Ms

Luis are 3 M&Ms in palma: rosu, verde si galben, is nitel mai mari asa, ca is peanut m&m, Daris le vede, "mmm, faine bilele astea"! Indreapta mana spre palma lu' tafsu si dispare M-ul galben, l-a furat, e in pumnisorul ei. :))
Prima incercare, bineinteles ca nu a dus la gura, nu coordoneaza inca, dar e bun macar ca stim cu ce incepem diversificarea... cu ciocolata si alune, hehe! MsiMs, ca si asa planuim o autodiversificare!

De vreo saptamana asa se uita din ce in ce mai atent cand mancam, de fapt mai mult la mine, caci mereu halesc cu ea pe perna de alaptat. Fixeaza mancarea si isi intoarce capul si privirea dupa ea, or fi oare semne ca ar vrea sa haleasca? Oricum mai astept pana la 6 luni, adik 2 luni si un pic. Faza e ca ar trebui sa mananc prin preajma ei numai chestii pe care ea o sa le poata manca, fructe, legume etc, adik healthy, uof Daris, la ce ma supui tu, scumpa! :) :*

Statu' pe burta II

Nu numai ca nu se mai dispera deloc acum pe burtica, dar chiar ii place.
A mai adaugat o smecherie inca: sta ce sta pe burta si apoi se ridica de fund in sus si incepe sa dea din picioare, ca si cum ar inota. Si inoata si inoata de se pune in diagonala, se misca de obicei spre stanga.

Mai are tendinta de a se lasa pe o parte, tot pe stanga si azi, ori ca a cazut ori ca a vrut ea, dar de pe burta s-a rostogolit de a ajuns pe spate, cred ca e mai mult dezechilibru, dar oricum a fost nice!

Statu' pe burta

Daris nu prea e amatoare de stat pe burta, asta clar din cauza mea, a noastra, caci nu am pus-o prea des asa. In primul rand stiam ca cel mai bine e sa doarma pe spate, mai state si pe o parte, dar cu moaca la cearsaf nu am condamnat-o vreodata.
Ei bine, asta a costat ca la pusul cu fundu-n sus (litral) nu stia cam ce-i cu ea. Si mie mi-a venit ideea citind pe forum la DC ca alti bbei deja stateau asa, olei, ia sa-ncerc si eu.

Desi am zis mereu ca nu am sa o compar pe Daris cu alti copii (Luis detesta comparatiile de genul.. indiferent cine e subiectul) cand vedeam ca in mai repede de un minut incepea sa se dispere ma punea pe ganduri. Dar am mai tot insistat, de 2-3 ori pe zi si voilá, Daris sta acum pe burtica, si se mai si hlizeste!

Cica ar mai trebui sa se si intoarca e pe-o parte pe alta, dar nu are de gand, asa ca nici eu nu o fortez, cand vrea ea, taica!

Imi zicea o tipa ca cel mai important e sa lasi sa curga lucrurile in mod natural (ca baietelul ei a facut in scutece pan' la 3 ani cand a zis gata, si s-a urcat direct pe tronul din baie). Da, cand copilul face chestiile inaintea lui "e timpul sa", e simplu sa le lasi sa curga natural, dar cand intarzie sa faca ceea ce astepti, mmm, cam greu cu lasatul natural. Dar macar o sa incerc :)

O noua descoperire

De vreo 2 saptamani Daris a dat de picioare, da, ale ei. De atunci tot se uita mirata cam ce-o fi astea si se trage de spinare in fata si ridica din pulpane si se minuneaza. O sa ii pun sosete rosii, ca sa mai schimbe peisajul, s-o fi saturat si ea de acelsi alb plictisitor. Nu de alta, dar poate isi pierde pasiunea de a-si contempla labutele de pisica, ar fi pacat, ca pune o moaca asa de interesanta de mor de ras cand o vad.