De unde vine fericirea

Da, de unde vine fericirea, adica ce ma (te) face fericit? Nu am sa dezbat subiectul asta filosofic si fara a cadea intr-o explicatie metafizica, criticand anumite tendinte am sa zic de unde imi vine mie fericirea.

In general mamicile zic ca fericirea lor vine de la copii, bine, astept si eu sa simt asta. Dar nu despre copii o sa scriu aici. Ca sa imi urmez hobby-ul, adica sa critic ce ma deranjeaza (in sens constructiv :D), o sa mentionez o eroare frecventa vazuta in jurul meu. Oamenii cred in general ca fericirea vine din exterior, eu nu. Ma deziluzioneaza sa vad ca din ce in ce mai multi isi cumpara imediat "fericiri", le trec la catastif si mai mult, le "impart" (adica se dau mari) cu altii. E la mare mare moda sa ne culegem fericiri din calatorii. Da, din calatorii, tre' sa vizitezi nush cate tari pe an, tre' sa te duci peste tot ca sa ai apoi ce zice: am fost si am vazut, asta, asa ca o ecuatie da raspunsul "ce tare"! Gata asta-i fericit! Gresit! Nu e fericit deloc. Si ce e rau in a te duce si a vizita sute de tari si locuri pline de cultura, sau cool, ce e rau? Nimic! E chiar de bine, iti aduce SATISFACTIE, dar nu FERICIRE! Aha.. cam in asta rezida diferenta. Ne cumparam satisfactii pe care, cu atata simplitate le numim fericiri, de fapt nici macar, punem mai conceptual, numim asta FERICIRE! Ei bine, nu e, nu e si nu e punct. E o iluzie de fericire si in cel mai super caz eu o numesc satisfactie. E rau sa fii mereu satisfacut? Ba deloc, da' nu confunda: sunt satisfacut cu sunt fericit, atat tot!

Deh, cum sa nu inventez, nu? Ca io ma "laud" n-am fost nici la Paris, nici la Londra, Madrid, sau New York. Ca sa nu mai zic de Japonia sau Hawaii. Nici macar n-am traversat aici la 300 de km de mine, in Texas sa vaz cowboy cu ochiu' meu. Scriu din invidie, no? Ei bine, nu! Jur, sau mai bine zis, juramantul nostru suprem : Jur pe Muki! Deci e adevarat.

Nu calatoriile in sine is ceva rau, ci cum le vad unii, altii. Mi se ridica blana pe spate cand aud ca am fost in toate colturilel umii.. ei si? esti happy, no? Bei, ma lesi?!

Cum ziceam, eu ca sunt osandita de soarta (haha!) nu am cum sa imi extrag fericirile de la rusi sau bulgari, greci sau croati, asa ca fericirea mea vine din interior. Tare, nu? Am zis asta ca sa dau lumea pe spate, am reusit, nu? :D Seriously now, tare sau ne-tare e adevarat si cum stiu asta? Ca am simtit-o, e o experienta de aia inaltatoare, cand nu te intereseaza ce e in jurul tau, daca seful e ok sau nu, daca te topesti de cald pe strada si nu ai masina cu aer conditionat dar te simti fericit. Mama, am citit faze de astea de atatea ori, mi se parea tare, ca idee, dar nu se compara nimic cu a TRAI asta. Eu zic ca e un dar, un cadou asa, caci nu stiu daca intelege cineva decat daca a simtit acelasi lucru. Eu asta am numit fericire. Cred ca fericirea iti e data sau nu. Satisfactiile ti le faci tu, deh again, pana si proverbu' e gresit "Fericirea ti-o faci singur" nu beeeei, se cheama satisfactie, nu se cheama fericire, uof uof... e totul interpretat gresit.

Ei bine, va doresc sa gasiti fericirea, ca satisfactiile le gasiti oricum dar sa stiti ca nici o gramadoaie de satisfactii nu duc la fericire, sunt concepte total diferite, de ce oare nu ne invata nimeni asta? Multe lucruri nu ne invata nimeni, de ce oare?!

Cred ca urarea atat de banala "Sa fii fericit" este, pana la urma, cea mai grozava! Nu toti ajung sa o simta.