Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

27 December 2009

Sunt mandra!

La noi Craciunul e dubla aniversare: o data il sarbatorim pe Iisus, o data pe Luis, pe 25 si respectiv pe 26 decembrie. A vrut cozonac, am facut doar o data in viata si culmea, a iesit ca al mamei, adica super bun. Am zis ca nu am cum cu Daris, e multa munca si trebuie sa ma intrerup pentru ea, asa ca am facut altceva: tort diplomat. A avut aceeasi soarta ca a cozonacului, adica a iesit super! Sunt mandra. Nu stiu daca mai risc si a doua oara, poate nu mai merge norocul incepatorului. Bine ca gogogile nu imi ies, dar cozonacii si torturile da!


BLW - first attempt

In Ajunul Craciunului. Io nu eram inca la masa, si Daris tot mieuna, asa ca Luis i-a dat o bucata de banana, decojita. I-am mai dat si alta data, dar isi pierdea repede interesul pentru ea, era o jucarie. Acum a molfait la ea cu spor, daca i-o luai incepea sa protesteze, asa, in bratele lui, fara bavetica, fara nimic, ne-a luat pe nepregatite. Apoi am venit eu si am pus-o pe picior si i-am dat banana cu coaja si taiata numai un pic, ca un con de inghetata, parea sa apuce mai bine.

Un lucru e sigur: nu ne mai putem aseza la masa fara ca ea sa ceara din bucatele noastre. Is un pic in dubiu, are doar 5 luni jumate, nu ma gandeam ca incepe ceva pana la 6 luni, dar daca ea zice da, atunci merg pe mana ei. Mai mult molfaie, suge, isi freaca gingiile, ceva ceva minuscul inghite, caci se vede in scutec, insa am vazut ca bucatile mai marisoare le scuipa, ceea ce ma bucura, inseamna ca e pe model. A dat si semne ca "se inceaca" dar a dat inapoi, deci e bine.

Apoi i-am dat o bucatica de mar, la fel l-a mozolit, a mancat cam un centimetru din el sonriendo, ii place mai mult banana, la consistenta cred, caci ca gust nu stiu cat si cum recepteaza.

Oricum, e un pic diferit in realitate, eact la fel mi s-a intamplat si cu alaptatul, eram f. sigura pe mine inainte de actul in sine. Asa si aici, cand a inceput sa tuseasca cu mancarea pe gat stiam ca nu trebuie sa ma panichez dar pe dinauntru eram nelinistita. Sper sa fie bine, cred ca mai e ceva pana sa inceapa sa manance manance, sunt sigura de fapt. Dar primul prag e mai greu de trecut. de acum ne pregatim cu masa, bavetica, pahar cu apa si tot tacamul.
Sa incepem cu dreptul!


demonstratia cu marul

24 December 2009

Craciun fericit!

M-am luat cu treburi si era sa pierd Ajunul Craciunului fara sa urez Craciun Fericit!
Primul an in 3, acum simt ca suntem o familie si am propus ca oriunde am fi in lume, noi 3 o sa ne simtim bine si o sa petrecem sarbatorile frumos, La Multi Ani, Daris scumpa! Numai am ascultat cateva colinde si mi s-a umplut sufletul de bucurie, poate datorita aminirilor din copilarie, Craciunul a fost mereu acel moment idilic pe care il citeam in carti. Asa am petrecut eu de copil. Cu brad frumos, cu cozonaci, cu Mos Craciun imbracat si cu parintii alaturi - deci era mos veritabil - sunt clipe incomparabile, nimeni nu mi le poate lua, multumesc parintilor pentru asta.

Intr-un epidod din Ally McBeal zicea odata... "cata vreme credem in dragoste, credem in Mos Craciun". Chiar asa, de ce nu am crede pana la adanci batraneti in el? De ce sa ne inacrim si sa pierdem mirajul sarbatorilor?!

Craciun Fericit!

22 December 2009

Prima experienta

Negativa. Adik Daris a racit. Da, si eu ma intreb, cum se poate, de unde?
Pai sunt o gramada de sanse: de la faptul ca intr-o zi is 20°, apoi in alta 4°, apoi 10°, 15°... 25°! Schimbam anotimpurile de la o zi la alta. Insa cel mai probabil e ca a primit virusii de la altii. Si inca foarte simplu: pai pe strada, in magazile, in parc, oamenii stranuta!!! Copiii la fel, cu gura cat casa, wide open. Unii se mai acopera, altii nu, noi ne ofticam, Luis se pune in mood enojo chiar si cu plozii needucati, o acoperim pe Quishiti, dar degeaba.

Asa ca sambata noaptea, spre dimineata, vad ca Daris are mucioi, hmm, duminica la fel, febra 38.8, picaturi de Tempra cu gust de struguri, fara strambaturi. Am facut de toate, clasice cu ser fiziologic si o pompita enervanta pentru nas, si neconventionale cu laptic de mama in nas, ca citisem ca functioneaza ca un anti-bacterial, umidificator cu ceai de musetel in loc de apa, Vick cu ulei de eucalipt, aloe si musetel. Am dormit in scaunu' miscator, am leganat-o si am tinut-o la verticala ca de nu se ineca. O noapte. Ieri a dormit juma in scaun cu Luis, apoi in pat cu mine.

Nu am gasit aici, asa ca a trebuit sa comand ceva in loc de pompa aia stresanta (pe care o folosim insotita de jocuri si moace de clovni, ca sa ii distragem atentia) si am gasit NoseFrida asta, the snot sucker carcajada. I hope it really sucks!

Partea buna e ca azi deja era mai bine. Puternica Quishita asta. N-a mai facut febra nici ieri, mai tre' sa alungam mucioii de tot.

Uof, pentru noi a fost cam ciudat. Eu initial nervoasa. Nu prea stiam ce sa fac si daca fac bine. Apoi.. cum, copil alaptat exclusiv se imbolnaveste la 5 luni?? Nu! Nu e asa scriptul!
Amandoi am stat pe net, cautam informatii. Luis cu o mana pe tastatura, cu alta pe telefon sa vb. cu pediatrul. Duminia seara zice "ma doare sufletul" si avea moaca trista. Eh, exact acelasi lucru am simtit si eu cand am fost prima oara la vaccin, te doare rau, rau de tot cand e vorba de copilul tau. Incomparabil.

Ce ne-a tinut up a fost ca Daris a fost mereu vesela, ne-am jucat, a ras, chiar daca mai respira asa pe gura, ca Pancho obosit.

Maine sper sa treaca de tot. Si sa nu mai vina.

16 December 2009

La 5 luni

Io nu prea is cu ce trebuie si ce nu trebuie sa faca bb la o anumita varsta, si cand ma uit, citesc site-uri de ale care zic "poate sa..." nu ca e ca un dat. Ca de exemplu Daris nu e cu rostogolitul mai deloc, in schimb cu apucatul obiectelor da, de mai multa vreme, si pare-se ca si cu statul la verticala... cateva secunde doar.

In fine, gasisem pe un site in spaniola si la 10 minute pe unul in rom. aceeasi chestie, si anume ca pe la 5 luni: "Incepe sa recunoasca starea de spirit a parintilor dupa intonatia vocii. Daca sunteti nervosi, face grimase si plange, din contra, o voce agreabila il face sa zambeasca."
In cealalta parte sublinia mai tare, ca orice conversatie e receptata si preia mood-ul in care esti, ca agreaza sau nu anumite persoane dupa cum si ce vorbesc. Ha! Asta e tare... ma streseaza cei care forteaza copiii... "pup-o pe X, sau imbratiseaz-o" sau faze de astea.

Ieri Daris si-a rasfrant buza de jos, semn ca urmeaza un plans, de 3 ori:
- prima cand Luis a zis ceva de Pancho, care cica era pisica ei, si noi, nesimtitii, l-am dat de-acasa
- doi: imi zice ceva Luis, in gluma, nici nu mai stiu ce era, asa cum ne dragalim noi
- si trei, ii zic eu... "ce nerusinat e tatal tau!" la care Daris incepe sa planga, instantaneu, cu lacrimi! llanto de am sarit amandoi: "no mami no, no es cierto!" haha!

Asa ca tre' sa incepem teatrul, cu tachinarile printre dinti, ca sa nu se supere Quishita mica.
Asadar, dinti sa fie ! gran sonrisa gran sonrisa gran sonrisa si zambete sonriendo sonriendo sonriendo

15 December 2009

Ce fac cu laptele?

Ce fac cu laptele congelat? La inceput Daris bea lapte matern dar si din biberon. Pe la 2 luni imi parea ca prefera biberonul, asa ca l-am suspendat, iar de atunci numai direct de la sursa. Degeaba am mai luat si biberoane mari, cautate si rascautate, cumparate online, fara bpa, cu flux redus etc... bani aruncati.

Bon.. inca de atunci ma mulgeam si scoteam cu chiu cu vai, nici mult nici putin, vreo 60-80 ml, pe care ii adunam si puneam in congelator.. pentru mai tarziu, deh, asa auzeam.

Acum vreo luna scot o portie pe care Daris a refuzat-o complet, fie ca a fost de la biberon, fie ca de la lapte. Tind sa cred ca de la lapte, are alt gust. Da, stiu ca lipaza nush ce face si schimba gustul laptelui, unii il mesteca cu laptele proaspat si asa accepta bbeii si pe cel congelat.

Eu ce fac ca de muls nu ma mai mulg de vreo 2 luni si ce bine e, by the way! ¡fiuuu!Deci nu am cu ce amesteca, si chef de muls moama, chiar ca nu mai am.

Dar am stocat ceva lapte, si numai cand imi amintesc cat chin sa il strang... pe bune, ma doare sufletul sa il arunc. E ca si cum as arunca un card plin cu bani, asa ma roade.
Unii zic ca lasa, il folosesti mai tarziu, cu cereale... dar cum am decis sa aplic BLW, pica varianta asta, doar n-o sa-i stropesc bucatile de broccoli cu lapte, no?

Deci, am muncit in zadar? Arunc cardul cu bani cu tot cu codul de acces? perdedor triste

Din nou reflux?

De 2 zile Daris plange cand o pun la san, si face moaca aia si plansul ala de cand avea reflux. Ea a avut o varianta usurica, si era "silent reflux", adica nu scuipa laptele, dar ii venea pe gat, se cunoastea. Cum o puneam la verticala cum inceta.

Acum la fel. Plus tot de 2 nopti se scoala ca are gaze... abia trage cate un partz partz si se elibereaza, dar greu, tot cu plansete.
Si asta ca iau probioticele de vreo 3 saptamani, de ce oare?

Plus, in stomacul ei e concert, pui mana simti cum misca sinele de tren, si cu zgomot, parca si vad cum se varsa laptele dintr-un pahar in altul.
O fi vreun milestone al sistemului digestiv, se maturizeaza, se.. se ce face oare si el?

Uof, sper sa treaca repede, caci imi pare ca mananca si putintel.

12 December 2009

5 luni!

LA MULTI ANI, Daris! 5 luni, mi se pare mult si in acelasi timp ce repede au trecut! Abia imi amintesc cum era fara pisoaica, parca am fost dintotdeauna 3 in familie!

Imi e mai draga mai maricica, primesti feedback, razi - rade, vorbesti - vorbeste, te uiti la ea - iti raspunde cu aceeasi privire, se oftica daca pierde o jucarie, are preferinte, mi-e draga tare! Pot s-o manevrez mai bine, o gadil, o invart, o pun calut si ne distram copios.

Sa vedem luna asta ce skills mai cumpara, sa vedem, sa vedem!

10 December 2009

CIO

Daca tot ma dau in abrevieri, atunci sa continuam gran sonrisa.
Citeam un blog interesant care in final m-a facut sa join si yahoo group-ul babywisemoms. Asta acum vreo 2 zile. Lumea multa, sfaturi la fel de multe. Am ramas un pic uimita de constantele de acolo: program de somn/masa/timp liber, CIO adik cry it out, lasat bb sa se auto-linisteasca si chestii care nu mi se pareau prea "intelepte". Asa ca am gugalit si vad ca BW (pe care m-am strofocat sa ii dau de inteles, si era baby wise, duh!) e de fapt o carte, caci vorbeau mamele acolo de principii solide, care nu prea sunt in concordanta cu ale mele, asa ca m-am pus la unsubscribe... cel mai putin timp cat am stat pe un yahoo group!

Despre Cry It Out voiam sa scriu altceva insa, si anume sa repovestesc un articol citit de Luis. Ca daca lasi pe bb sa planga "controlat" 20, apoi 15, 10 minute, si ca in cateva zile/nopti de practica va inceta e aproape garantat. Totusi nu asigura nimeni ca aceasta metoda nu are efecte negative asupra copilului. Unii ar zice, si eu sustin, ca de fapt exista efectele negative, la nivel emotional, asa ca nimeni nu vede (inca si daca... vreodata!)

Asadar, articolul facea o analogie intre bbele lasat sa planga si un om luat prizonier de niste bastinasi. Prizonierul striga dupa ajutor, se zbate, incearca sa faca ceva dar tot ce reuseste e sa se agite. De cate ori? Pai depinde de caracter: o data, de doua de zece ori, dar cu siguranta la un moment dar RENUNTA. Continua sa se bucure de fiecare data cand vine bastinasul cu mancarea, cand ii deschide usa "celulei" si vede o raza de soare, dar cert e ca nu se mai zbate sa implore "scoteti-ma afara!" De ce? Pai stie ca e in zadar, de aia, si nu ca s-a invatat sau chiar acomodat sau ii place situatia in care e, ci s-a conformat (ca sa nu zic frustrat).
Cat despre efectele negative.. ar trebui sa intrebam macar o persoana care a stat ceva timp intr-o puscarie normala, cred ca sunt multe.

Cam dura comparatia, dar cred ca multi parinti sunt niste bastinasi care isi tin bebeii in inchisoarea sub forma unui patut cu gratii si care ii invata lectii serioase de viata (si nu pozitive!). Pacat ca inteligenta emotionala nu se masoara atat de simplu, de timpuriu si chiar deloc de majoritatea dintre noi!

STTN

STTN, tare, no? Mi-am stors neuronii sa imi dau seama ce inseamna asta vreme de vreo 3 ceasuri si pan' la urma un neuron a fost mai iute, ori a cedat nervos: Sleeping Through The Night! Asta e.
Dar ce voiam sa zic e altceva, si anume ca de vreo 2-3 saptamani incoace Daris se trezeste noaptea sa ia o gustare, de fapt doua. Inainte manca pe la 11-12 la culcare si pana la 7 am, cand era schimb de scutec si de loc in pat ca sa ii dau din sanul plin, nu se mai trezea. A inceput cu o trezire, si acu is 2. Mananca un pic si adoarme la loc, de fapt amandoua executam miscarile ca somnambulii, cu ochii inchisi. Nu ma deranja chiaaar asa de tare, dar sa fiu onesta deh, preferam sa nu ma trezesc deloc, cine nu?!
Acu insa am citit un articol de pe kellymom care m-a induiosat tare. Nu se scoala neaparat de foame (desi e posibil daca e puseu de crestere) ci ca ii e dor de masa, adica de mine!!! amor E extrem de emotionant si o iubesc si mai tare pe Darisui acuma! Da, stiam ca alaptatul nu e numai de foame, normal, dar cum ca uneori uitam anumite detalii.

" If your baby wants to nurse at night, it is because she DOES need this, whether it's because she is hungry or because she wants to be close to mom."

Aici e articolul complet, mai ca imi vine sa il traduc, asa de mult il iubesc.

07 December 2009

Prima incercare

Azi mancam o banana. Daris se emotioneaza, da din maini si incepe "aa aa". Ma duc spre ea. Apuca coaja de la banana si apoi da cu moaca in banana mea. ha! Direct cu gura. N-a mancat, of course, nici muscat macar, dar a mirosit-o si dadea din buze. Nu ii dau inca, mai astept dar sunt sigura ca o sa ii placa, astept sa vedem ce o sa zica la momentul oportun.

Cand o sa luam scaunul pentru ea o sa o punem la masa, poate asa mancam si noi impreuna, caci am si uitat cum e!

Pofte

Imi vine sa mananc chestii acre, dar de cateva luni incoace, de ce oare? Pan' acum m-am oprit la biscuiti cu crema de lamaie (m-am scos!) Azi ma gandeam si la o ciorba, eu, care nici acasa nu mananc bors facut de mama.

Ieri am gasit un pay de limon, delicios. Si mi-a mai venit chef de nopales... un fel de cactus, haha, da, cactus comestibil si usor acrisor.

Nu am avut pofte in timpul sarcinii, dar acum da, ciudate trebile astea!

03 December 2009

4 luni jumate'

Acum aproape o saptamana avea 6.400 gr.

In poze apare bolfoasa tare, eu zic ca mai mult decat in realitate, Luis zice ca nu, ca exact asa cum e.

E draga asa cum e si e bine :)

Poate ajungem si la pediatru candva in viitorul apropiat.

Naparlim!

Amandoua, da!De mine stiam ca e schimb hormonal si tre' sa naparlesc, caci in timpul sarcinii am huzurit la pitolul par, dar de ea nu stiam. Si noi mandri ca s-a nascut cu mult par in cap, eu care credeam ca toti bebeii se nasc cheliosi, iaca acu' naparleste si ea. Par peste tot: pe caciula, pe pat, pe haine, in gura mea, in gura ei...mmm.

Zice la carte ca 50-60% din par se reinnoieste ca cel de pana acum era "de lapte" haha!
Bon, asteptam sa se termine procesul si sa ii iasa paru' ala carliontat :)

Cum se adoarme un bebe?

E intrebare la care astept raspunsuri...
De vreo cateva zile nu mai stim cum sa o adormim pe Daris. De dormit, doarme noaptea, dar pana adoarme.. uof!
Incepem asa: in pat, tzitzi, nu e propriu-zis de foame, molfaie, adoarme in vreo juma' de ora. Kweel zic eu, si imi intind spatele. Doarme vreo 15-20-30 minute si se scoala, da-i iar: tzitzi pan' adoarme si tot asa vreo 2 ore!!! Normal ca adorm si eu, cu pijamaua trasa-n cap, de am si patit-o acum 2 nopti, am ramas asa vreo 2 ore, si fara patura de m-am trezit a doua zi ca ma durea toata parte stanga, tot, de la umar pan' la sold. Inca mai astept sa imi treaca durerile... In schimb, doarme bine noaptea, pana pe la 7 am, cu doar o masa, adik un snack rapid si atat. Si dupa mai bagam somn pana la pranz.

Apoi, naps-urile de la pranz nu erau o problema. Ma leganam cu ea in scaun, ori statea pe umar, ori cu fatza la Pc si lipita cu spatele de mine, ii cantam si asa dormea cele 30 de minute. Eh, acu' nu mai vrea in nici un fel... azi a plimbat-o Luis juma' de ora si a dormit un sfert, caci au inceput sa dea unii cu picamerul.

Singura data cand adoarme bine e cand iesim la plimbare, si ea legata de mine in sling sau in wrap, atat. Si atunci, nu ai voie sa te opresti, e mers continuu ca sa nu se trezeasca.

De ce asa? :((

02 December 2009

Autodiversificare sau BLW

Da, a sosit timpul sa scriu si despre asta, desi inca mai cercetez ce si cum se face.
Autodiversificarea, pe numele ei original Baby-led Weaning, sau BLW, adica altfel spus sa lasi pe bebe sa conduca el treaba cu diversificarea e o metoda tare desteapta!
Eu o sa scriu aici numa asa ca idee si apoi cand oi incepe o sa postez evenimentele prin care o sa trecem, dar pentru informatii super bune o las pe mamica lui pepitzel sa conspecteze frumos din cartea lui Gill Rapley - Baby Led Weaning.

Asadar, copilul diversifica SINGUR! Da, chiar asa! Fara blendere si piureuri si treburi de astea murdare (la propriu), ci ii pui bebelusului in fatza sa aleaga fruce, legume, carnita, si el molfaie cu gingiile si uite asa baga la stomac! Se poate? Da, se poate. E recomandat? Nu numai ca e recomandat... e chiar foarte recomandat. De ce, pentru ca bebele apuca si mananca doar daca poate mesteca si inghiti prin urmare, el nu e prost sa apuce si sa duca la gura daca nu are dezvoltat reflexul de a inghiti. In cazul in care ceva nu aluneca, el singur scoate afara. In schimb, la piureuri, noi il pacalim cu avioane cu OZN-uri si il facem sa "manance", de fapt sa soarba in mod inconstient.

Asa ca noi o sa incepem pe la 6 luni, cand Daris o sa stea mai bine in fund, desi si acum sta destul de mult, sustinuta bineinteles.

O sa ii plasez niste alimente si ea sa le descopere.. textura in primul rand si apoi cand o fi ea gata, sa bage la gura, dar nu ma grabesc. Laptele e baza. Si pana la 7 sau 9 luni (surse diferite zic chestii diferite) laptele acopera perfect necesarul de toate cele, apoi fierul ar fi singurul element care ar neceita supliment, asta daca nu se incepe cu solidele.

Deja facem pariuri.. ce apuca prima data :P Cred ca o sa ii pun cateva feliute de avocado ca e fain la mana, poate morcov fiert si/sau broccoli si carnita de pui. Daca seamana cu tafsu apuca carnea din prima, daca o ia pe panta mea... mmm nush (ciocolata ar fi dac-ar fi, haha!) Sau poate ii pun si vreun fruct sa fie asa cate una din fiecare, nush, mai vad pe moment.

De o vreme e din ce in ce mai interesata de ceea ce mancam, se uita la noi, vrea sa apuce. Bine, ca ea apuca orice acum si duce la gura, a exploreze lumea din jur... cu gura!

Asa ca am scapat de dilema: cu ce incep, cu fructe sau cu legume? Mai vrea legume daca incep cu fructele? (teorie distrusa ca oricum bebeii alimentati la san exclusiv testeaza diferite gusturi ale laptelui, in functie de ce haleste mama).

Abia astept sa inceapa etapa asta, desi mai am multe de tocit pana atunci, ce si cum merge. Ma simt ok pentru ca nu is singura temerara, "zmeuricile" s-au avantat si ele mai multe pe panta, asa ca-i dam inainte!

30 November 2009

Probiotice

In general se recomanda probioticele pentru refacerea florei intestinale, dupa ce luam antibiotice in special (unii nici macar atunci nu recomanda!) dar s-a studit efectul probioticelor asupra copiilor si a bebelusilor.
In primul rand probioticele sunt un remediu foarte putin cunoscut pentru tratarea coliclor la bebelusi. Da, se dau simeticona, gripe water si alte chimicale dar de probiotice nu ti-ar zice nici un pediatru, taica!

Ca sa nu mai vorbim de reflux (pe care nu l-am studiat inainte, dar l-am trait o perioada cu Daris, si bine ca a fost usor!) tot cu probiotice se rezolva.


Ce mai stiu sa faca probioticele astea... e sa intareasca sistemul imunitar. Asa ca eu am decis sa impusc doi iepuri de-odata: iau eu probiotice si beneficiaza si Daris pentru ca o alaptez. Daca nu, i-as fi dat numai ei desigur.

Si viitoarele mamici pot lua probiotice inca din timpul sarcinii, nu stiam pe vremea aia, ajuta la colonizarea bacteriilor "bune", la imunizare si la maturizarea sistemului digestiv al bebelusului.

Asa ca, unda verde la probiotice!

27 November 2009

Cum s-a nascut Daris II

Sala de nasteri: in primul rand, mor de friiig! O asistenta imi sparge venele de la mana dreapta, nu reuseste sa faca nimic, asa ca trece la spart vene la mana stanga, pana la urma face ea ceva ca ma vad cu un cateter pus. Cum ca se intrece durerea pe care mi-o provoaca cu durerea contractiilor, asa de „meseriasa” e tipa. Dr-a tinerica ma tine de o mana si tot vorbeste ceva pe-acolo, apoi imi dau avant pe-oparte pentru epidurala! Ah, in sfarsit o fatza cunoscuta, Alex cumnatul! Ca urmeaza sa simt o piscatura in spinare ok... astept si astept.. ca gata. Gata ce? Gata epidurala! Oh, really?! Nu am simtit absolut nimic, ah, ba da, acele lu’ tanti aia care tot imi spargea venele de la mana, alea da le-am simtit, nu un ac de 100 de km in spinare, pe-ala nu!

Intr-o clipita dispar si durerile e burta, sunt ok, relaxed, dar totusi.. mi-e frig! Ridic capul si pe peretele din fatza mea un ditai aerul cat pentru o hala industriala... aloooo... inchideti frigideru’ ca io is cu cracii goi pe aici, deci again... mooor de friiiig! Si nici nu am apucat sa imi pun sosetele-n picioare, ei lasa, ca se vede pedichiura macar!

Bon, incepe treaba cu tipa tinerica... da-i push. Cum? Asa? Da.. mai tare mai nush cum... pai eu de unde sa stiu? Respir bine? Sa imi amintesc din ce citeam.. oare asa se face? Tre’ sa te concentrezi asupra abdomenului si nu tine aerul mult, sa nu iti sara ochii din cap, ok... da-i si da-i dar nimica.

In cateva minute vaz o chipie cu TinkerBell, ah, e doctora mea! Imi vine sa ma scol sa o pup dar imi dau seama ca e cam greu de miscat. Se baga la conducere, ia fraiele de cap, tipa tinerica era pe planul doi acum, dar nu se supara. Face niste manevre, hmm, Daris se pare ca adormise. Da, adormise ca nu mai simteam eu nici o contractie ca sa mai imping (tipa de garda ii zisese lui Alex ca e doza de expulzie, cand de fapt nu era chiar asa, deci eram „fumata” bine eu, nu mai simteam mai nimic). Il pune pe Alex si pe dr. tanara sa se suie pe burta mea, sa impinga, booon, la care eu mai ridicam capul asa din cand in cand si ziceam: „eu ce fac acu’?”, dar dr-a mea, relaxata ca de obicei: „tu nimic, odihneste-te”. Ok taica, o cafea nu serviti, si o telecomanda? In loc de frigiderul asta care imi conserva peleu la -20 de grade mai bine bagati un TeVeu sa vaz si io ceva bun! Nu merge. Cea tinerica cam crispata nitel, dar doctora mea, relaxed, nu-i bai!

Discutii intre doftori: „Are oxitocina pusa?” „da.”

Apoi „Dani, la ce ora ai mancat?”

„Pai pe la 9, dar am dat la boboci inainte sa ies din casa!” (era vreo 3 am)

„Si Snickersu’?”

„Pai nu am apucat sa il mananc, il am in bagaj! De un’ sa stiu eu ca astia ma arunca direct in sala de nasteri si nu mai am travaliu pe-aici!”

Apoi reiau ei intre ei: „Glucoza, ca daca nu e mancata nu are de ce sa prinda oxitocina, e degeaba”, tipa tanara „ooh, aaah nu stiam”

Iar mai dau de 2 ori push push nu merge.

Vine dr mea cu vrajitoriile ei, scoate neste prafuri magice si zice: „dati-i un sfert de pastila de asta, in juma de ora iese singur copilul” Se mira unii altii, inghit io pilula, imi adun asa o gura de saliva caci nu aveam altfel cum si asteptam.

Eu eram deja la capitolul autosugestie: ma imaginam pe o plaja unde ma ardea soarele pan’ la carne si ma topeam de caldura. Mai mergea pentru putin timp, desi Alex imi mai pusese niste cearsafuri pe piept si pe maini si mi se mai redusese putin hipotermia.

Aud iar doctora ca povesteste despre cainii ei chihuahua, de cum i-a venit o matza acasa, io stiam toate astea, ceva nou nu e? Ah, si despre baby showerul meu, si asteptam. Mai inoata ea pe acolo sa o caute pe Daris, eu dau semnale ca simt un pic pic una alta. Ea zice, eh sa mai asteptam, io nu tre’ sa fac nimic, iese ea Daria singura. Mai barfesc ei pe unul altul pe-acolo, mai zice Alex despre verisoara lu’ Daris, mai baga un oxigen, mai ridica un cearsaf pe mine, dar eu tot in congelator ma simt.

Dupa vreo juma de ora, da-i.. eu.. push? Ea: da! Si eu imi adun toate fortele (imaginare) si zic acuma gata, vine si .. a venit!!! Vad ca scoate de pe-acolo un trupusor si-un cap cu ochii larg deschisi, la care eu: „que bonita!”

Nu mi-o pune pe piept L o curata, timp in care Alex si dr. cea tanara ii fac poze si videos si mi le aduc in secunda urmatoare sa o vad pe Daris cu ochii cat casa de mari si frumosi! „Oh, tiene ojos de color!” (da, adica albastri na!)

Eu mai stau pe masa, ca tre’ sa ma coase, nu simt nimic, vad doar chipiuta cu Tinkerbell in stanga si in dreapta. Doctora zice: „ah, mi-am uitat ochelarii in camioneta, eu is mioapa!” la care eu: „really?! Si eu care credeam ca ochelarii aia is de forma ca sa se dea mare cu ramele alea Burberry cu cristale de swarovski ” Mai dau o gluma doua, eu tot ce voiam, daca mai stiam ce vreau in acel moment, era sa o vad pe Daris si sa inchida aia congelatorul ca incepeau sa imi clantane dintii... la propriu. Dupa vreo 20 de minute , dr. mea isi ia jucariile si pleaca, adios si ne vedem!

Ma duc apoi in sala de recuperare, cu Daris langa mine, o iau, o analizez, o pun la san, sta vreo ora acolo si incepem o noua viata impreuna!

As mai naste oricand si as vrea ca experienta mea sa se repete inca o data!

Cum s-a nascut Daris

Cum s-a nascut Daris… cam asa:

Sambata dimineata, 11 iulie, 7 am, 39 saptamani... ah, azi avem petrecere, avem Baby Shower, mai dorm nitel, ca si asa m-am culcat pe la 5 dimineata. Dar nu, ceva e ciudat... hmmm.. da “ciudatul” ala era ca incepem sa fac pipi in pat. Imi dau reama ca de fapt pipi un prea e pipi, e altceva… oh, I’m leaking, adica ma scurg! Oare?! Neh, n-are cum azi, ti-am zis, azi avem Baby Shower deci un. Mai bag un somn, desi imi puneam intrebari, Oare? Sa fie? Vine? Azi? Boon, mai dorm pan’ la 11 si ceva cand, din nou.. bei da chiar ma pis!
Ii zic lui Luis el… neh, un cred, pai nici eu dar hai sa sun la dr!
Tzar tzar… dr: “ai apa pan’ la picioare?” “nu, asa nitel parca fac pipi” “eh atunci i-okei, io ma duc la spital, intr-o ora te sun si ne vedem la cabinet la mine” (ca era mai aproape de casa mea decat sa ma duc io pan’ la ea la spital)

Deci inseamna ca vine Daris? Oare? Boon, ajung la cabinet, nitel speriata, dar dr mea e un relax total, doar asa m-a tinut toata sarcina… “nu te preocupa de nimic, am eu grija de tot!”
Concluzie: membrane fisurate, daca nu am dureri pana duminica dimineata ne vedem la spital, nastere indusa (pericol de infectie mai mult de 24 de ore cu apa rupta). Aoleu, n-am cumparat gogosarii, adica chilotii de spital si Snickersu’ (in timpul sarcinii dr. imi zicea ca toate pacientele ei baga un snickers in timpul travaliului si se pun pe treaba imediat fetele, tac pac, e un truc de-al ei).
Bon, acasa, nu dureri, ceva emotii. Pe la 3-4 ma incearca asa dureri de spinare, stau in pat si chatuiesc, olei in vreo 2 ore imi vin fetele la petrecere. Dupa vreo ora deja nu mai aveam chef, un discomfort general, asa ca la menstruatie dar tot fara contractii. Eu cu dr-a ne conversam la fiecare ora.. ea e de garda, dar deh, in alt spital, nu in cel in care nasc eu, mm problems, oare cum facem?
Pe la 6-7 sunt fresh, aranjata, imi vin fetele, facem concursuri, dam premii, halim, vorbim despre sarcina... in timpul asta Daris deja inota spre tarm, dadea din picioruse de o simteam tot mai des. O sun pe dr... „am contractii!” ea: „foarte bine, hai sa te vaz la moaca din nou (adica moaca lu’ Daris de fapt)”. Totul bine, colul sters, e pe vine, mai am timp de-o vorba cu fetele si apoi imi vad de ale mele!
Pe la 10 pm deja toti invitatii voiau sa plece, io.. „nuuu, ca n-am chef sa ma duc la spital”. Desi numaram contractiile impreuna, ba la 10, ba la 7, ba la 5 minute ... regulate oooh that’s it! Suna iar la dr, zice... „daca te duci direct la spital, am vorbit cu tipul de garda, te primeste si vin si eu... sau cum vrei, poti sa vii iar la cabinet intai la mine si apoi la spital”. Eu, cum ma tineam ca raia de ea, la cabinet taica, ce spital, cu oameni necunoscuti... si mai vine si ma ia si de acasa, in camioneta ei de traficant, si io ies cu baloane si sclipici pe mine, deh, de la petrecere.
Bon, 11. 30 pm... dilatatie 1 cm, oh, asa putin? „Ne vedem peste vreo 2 ore, la spital” (intre timp venise ea cu ideea sa schimbam spitalul, la General, unde lucra cumnatu, si era si de garda, ca sa nu ne mai incurcam cu alt anestezist)
Acasa, deja ma simteam cam aiurea dar deh, aveam planificat ca asa tre’ sa fie, chiar ma obisnuisem cu contractiile! Ma mai invart prin casa, ba o soseta in bagaj, ba un prosop afara, ba un telefon ca sa aranjez cu spitalul, ce mai, nu aveam chef de dus si asta e. Ma mai bag la un dush. Si asta a fost... nu mai voiam sa ies, nu imi dadusem seama cand trecusem de la contractii suportabile la alea de ma indoiau de spate. Ies de la dush, ma arunc in pat, bine si confortabil, si Pancho vine si imi tine companie: Miau! Zice el si eu.. da, n-am chef sa mai plec nici eu!

Ies din casa pe la 2.15 am, taras-grabis. Eu ma gandeam: „Doamne, sa am vreun 3-4 de dilatatie ca sa poata sa imi puna epidurala aia, caci de-aiurea nu am chef sa ocup paturile alea!” Ma misc intre 2 contractii, caci in timp ce ... ma tineam cu mana de perete, nu mergea sa dau pasu’ inainte. Intru. Frig de mori in cabinetul ala. Sa vedem... aoleu, ai dilatatie 8! „Ceee? 8?” Vine alta dr. cam de-o varsta cu mine... care ma ia, „ah, tu esti cumnata lui Alex, nu? Mi-a zis ca vii!” dupa care... „8 spre 9, gata, direct in sala de nasteri!” Eu strigam numai „mai e timp pentru epidurala??? Mai e, nu-i asa?” Vine Luis, imi ia inelele si chestiile personale, suna la dr noastra, eu deja in drum spre sala, trec pe langa o camera, intorc capul, vad sange garla, „eh, la mine nu-i asa, n-am treaba, is ok!” („curaj gaina ca te tai!”) (prima poza facuta la cateva minute de la nastere)


23 November 2009

Inca o piatra de hotar!


Acu si-a implinit o dorinta... nu doar vede si vrea ci si apuca!! Brava scumpa draga si desteapta! Inca un milestone!
Principalul obiect de atractie e pestele colorat, il vede, il apuca si... il "haleste", deh, e cum descopera ei luma acum, baga totul in gura. Si cata grija avem sa nu cada nenea peste asta pe jos... of, pan' acu am reusit, dar ii vine si lui randul sa frece podeaua, numai ca acu' tre sa il spalam de o mie de ori, daca il gusta mereu Quishiti asta, na!

Acum apuca tastatura lui Luis :D are si ea multe de zis (ca si din gura tot ii turuie), uof uof abia astept sa vorbeasca, sa imi faca capul calendar!

Ah, si ma mai apuca si de "biberoane" cand haleste, asa de draga e, uneori ma apuca destul de tare, ma suceste si se uita in ochii mei: "e bun asa?" cuum sa nu, orice faci tu e bun, quishita mamei! ma duc s-o pup apasat ca mi se facu dor! :*

Amintiri din sarcina II


Am uitat sa mai zic ca mi-am petrecut primul trimestru numai cu muraturi... adica niste castraveti in otet, singurul lucru pe care l-am gasit aici, desi visam numai la pepeni murati si nici ca ma intelegea cineva... pepene.. dule.. si... murat? OMG! Da.. de ala buuun de mori!

In trimestrul doi nici nu imi prea amintesc ce am facut. Am continuat cu cititul, asta da si cu plimbatul.
Toti zic ca e partea cea mai faina din sarcina, ca iti pier greturile si esti inca "light" ca o pana (de unde!?) si ai energie o caruta.
Greturile imi trecusera, nici nu apucasem sa pun kile pe mine (inca) deci eram cat de cat ok.
Cel mai important... nu ca am aflat ci mi-a confirmat dr. ca.. Daria e Daria... adica fetita :) desi de la 7 saptamani cand m-am dus la primul control a dat ea cu vrajitoria in mine... o sa aveti fetita, ca e precoce, se vede bine de pe acu =))
Eh, de parca nu stiam, dar oricum, daca nu era Daris era un Esteban (desi nu ma imaginam sa cresc un baiat pe atunci, acuma da)

Al Treilea trimestru
... nu a fost nici asta deloc groaznic, dupa cum ma asteptam. In afara ca in luna a 7-a au aparut vreo 4 kile asa de.odata in vreo 3 saptamani, de la nada!! (si nici ca mai vor sa plece nici in ziua de azi)
In luna a 9-a simteam gleznele umflate, pe langa faptul ca mergeam nush cati km si desi era dupa 8-9 pm erau vreo 36-37 de grade.
Spatele ma durea in partea lombara, dormitul pe o parte incepuse deja sa fie un obicei de parca era pozitia preferata!
Asta da.. aciditate... baga si baga Tums, de foame, de sete, de ragaiala, de reflux de orice. Si apa imi dadea aciditate tata, creka si aerul pe care il respiram! dar trecea ba cu tums ba cu lapte. Asa ajunsesem sa dau gata o utie de un litru pe zi... bun asa calciu nu face rau!

Si cam asa am ajuns pana in saptaman 39, sambata dimineata oh, avem Baby Shower azi (da, super amanat) numai ca oops... I'm leaking... deci vine Daria! Si a venit! Exact la timp, cand ma mai lasa, ii scriu si povestea nasterii :)

19 November 2009

Amintiri din sarcina

(16 saptamani)

Imi pare oarecum rau ca in timpul sarcinii nu am punctat momentele importante, mi se parea aiurea, poate pentru ca multe chestii mi se pareau "normale".

Acum fac asa un remember in cateva cuvinte.
Per total, sarcina mea a fost simpla si.. normala, cum am mentionat mai devreme.
Am vrut: burta micuta, rotunda, copil mic la nastere care sa se faca mare afara si... exact asta am avut. Adica e mai mult decat "am vrut", eram convinsa ca asa va fi, nici nu ma imaginam altfel :)

Primul trimestru: greturi usoare, destul de des insa fara dat pe-afara (doar de 3 ori), greturile mele erau de seara, doar de seara, niciodata dimineata. Ori poate Daris era pe fus orar romanesc si apasa butonul de greata la ora Romaniei, numai ca la mine se nimerea seara...
Cand miroseam ceva puternic, bleah, imi venea stomacul pe dos, dar atat. Mers la plimbare, mirosit tacos pe strada, sa imi dau matzele pe-afara in fatza terasei acolo (gen terasa de mici), saracii, reclama le faceam, numai bleah bleah vedeai si auzeai de la mine, de murea Luis de jena. Greata si numai cand vorbeam despre ceva mancare prajita, sau cand deschideam uneori frigiderul (desi n-avea mare lucru in el).
Ah, greata tratata cu: apa minerala cu lamaie, biscuiti sarati si... picaturi de Bonadoxina (are ceva vit. B6 pe care am mai vazut-o recomandata)

Dureri de abdomen, ca si cum ma intindea ca pe-o guma de mestecat, usoare crampe, oricum, muuuult mai dragute decat cele care veneau luna de luna la CM.

Apoi... plimbari... lungi de 2-3 ore si zilnice, am batut fiecare colt de oras si nitel pe langa. Inca puteam.

Cumparat haine "pentru mai tarziu", ma fascinau, plus ca era si sezon de reduceri... jeansi negri cu burta, jeansi albastri cu banda elastica, sau colanti cu burta, sau bluze care se intind... la capitolul pantaloni am ramas cu ei nou nouti, ca deh, cand era burta mare era si calduroaia cea mare, drept pentru care in ultimul trimestru am purtat doar niste nadragi cumparati in luna a 7-a si pantaoni de trening.

Citit. Infomat. Stat pana la 4 am cu moaca in calculator si abia desopeream o gramada de chesti, in general direct despre copii, si nu despre sarcina sau nastere (not yet)

Inca mai eram in febra machiajului, erau inca proaspete tehnicile pe care abia le invatasem si stocul de machiaturi inca nu avea praful pe el. Ultimul video pe youtube a fost "Christmas look" si de atunci bye!

Dormit. Muuuult, vreo 12 sau 14 ore uneori :D, era si frigut asa si bun de stat sub 2 paturi cu pisici in brate.

Ah, nu am dat pisici, am mat primit una in schimb, dar era randul lui Luis la schimbat nisipul... toata sarcina. E buna si toxoplasmoza asta la ceva...

(to be continued)

Vaccinurile

Daca as fi scris despre aceasta tema acum vreo 2 luni cel putin ar fi fost o pagina de frustrari, acum insa abordez o noua viziune, mai pacifista.
Incursiunea a inceput in timpul sarcinii cand am dat peste tema controversata, pana atunci pentru mine era vaccin=ok, deci go for it. Dupa vreo 3-4 saptamani de cercetari, unele din cele mai intense am ajuns trecut oprin: oh, nesimtitii astia de producatori, sarlatanii, numa dupa profit se uita... apoi la nu merci, mai bine fara vaccin si am eu grija de copilul meu cum stiu.. apoi hmm unele vaccinuri merita altele nu... apoi cand safac vaccinurile copilului meu si care (ca firma producatoare).

La primul vaccin in spital parca uitasem toata inversunarea, poate eram prea zapacita, dar la 2 luni stiam lectia: asta il vreau acum, asta peste o luna si tot asa, aveam povestea influentata de dr. Sears. Boon, ajung incep sa pun caseta la care primesc: "ori toate ori nici unul!!" Decid sa ma supun, dar cu frustrarea de un kilometru.

Acum insa, am ajuns la o alta faza. Ma supun si o fac pentru ca am ajuns la o impacare cu mine insami (fiind ghidata de o persoana de foarte mare incredere, mai ales din punct de vedere spiritual), adica nu ca m-am resemnat ci chiar cred ca e ok pentru Daris si stiu SIGUR ca nu va pati nimic. Asta oricum, ramane o decizie pur personala.

Totusi, se cuvine sa fiu cat pot de resonsabila, asa ca am aplicat preventiile lui Sears si anume:

- inainte de ziua vaccinarii, cu 3 zile, ii dau vitamina A si C (de fapt e a,c si d, combinat) si inca 10 zile dupa la fel
- iau probiotice care ajuta si la intarirea sistemului imunitar si la formarea sistemului digestiv/colici/reflux
- iau Omega 3


Astea in plus pe langa faptul ca alaptez ca de obicei, fara alt fel de mancare/bautura, mancat bine, proteine/legume/fructe (la ultimele 2 ar trebui sa mai lucrez un pic)

Aici linkul une vorbeste dr. Sears despre cum sa minimizam efectele adverse ale vaccinurilor

Sign with your baby!



Baby Signing e o metoda de a comunica cu copilasii chiar dinainte de a putea vorbi. De pe la 6-7 luni poti incepe comunicarea prin semne, pe care ei le invata si le asociaza cu respectivele obiecte. S-a demonstrat ca micutii stiu dinainte de a putea rosti semnificatia cuvitelor.

Vorbirea prin semne nu e destinata doar persoanelor cu probleme auditive, ci si copiilor mici, care inca nu si-au dezvoltat abilitatea de a vorbi, dar vor si se pot comunica cu noi.
Pe langa faptul ca poti "vorbi" mai repede cu micutul tau, acest limbaj al semnelor pare sa ii faciliteze dezvoltarea unui vocabular mai amplu si sa ii incite placerea de a citi mai mult. Si efectele psihologice sunt doar pozitive: copil extrovertit, mai sigur pe sine si chiar mai inteligent.

Nu e neaparat nevoie sa se inceapa la 6-7 luni (e varsta minima), chiar si mai tarziu, chiar daca copilul zice deja cateva cuvinte.

Cheia e repetitia si persistenta, cica dureaza cam 2 luni pana copilasul incepe sa repete semnul pe care il faci. Se incepe cu cele 3: "lapte" "mancare" si "mai mult", apoi se mai introduc in functie de utilitatea fiecarui cuvant. Bineinteles ca pot exista semne inventate, ideea e ca parintii si bb sa fie de acord si sa le recunoasca.

Mi se pare super fain si abia astept sa incepem si noi fun-ul :)

18 November 2009

4 luni si vaccinurile

Avem 4 luni!
Review: Daris sta in fund cam mult timp si demult, ii place asa, se ridica daca o apuci de manute, pe burta sta desi nu e pozitia preferata, se rostogoleste pe spate mai mult din greseala creka :D dar nu-i bai, nici nu o mai stresez. Sta si in picioare, tinuta, bineinteles, dar sta din ce in ce mai mult si se echilibreaza cu mainile in aer de parca ar striga "I am the king of the world!".
Vorbeste, vorbeste mult si delicat. Zambeste si rade copios, ne recunoaste pe noi 2, tafsu si macsa, rade mult la Luis, el e mai clown asa.
Mai nou apuca lucrurile, le studiaza si vorbeste cu ele. Cand ii scapa din maini da agitata din picioruse si il vrea inapoi.

Nu stiu ce ar trebui sa mai faca, desi nu ma abtin si ma mai uit pe lista "should do".
Pe pediatru l-am sarit de 2 luni, dar saptamana viitoare o sa fim responsabili si o sa mergem sa vedem ce zice.
Vaccinurile le-am facut, desi la capitolul asta as avea multe de comentat, o sa scriu separat despre ele, acum sunt doar obedient si fac ce imi sta in propriile maini.

11 November 2009

Operatiunea carutul


Da, recunosc, am pus-o pe Daris in carut, nimic impresionant, partea neasteptata e ca a stat! De cand s-a nascut am iesit 1 singura data cu carutul si l-am impins gol, si Daris in brate. Asa ca am abandonat ideea, oricum ieseam numai in wrap sau sling.

Acu' vreo cateva zile am des-prafuit carutul si am pus-o iar pe Daris in el, si i-a convenit! Avem 4 zile de cand tot iesim asa, am si slingul cu mine, just in case. Cand incepe sa se foiasca si sa scanceasca o luam in brate si impingem carutul gol :D dar apoi o punem iar si adoarme acolo.
Ieri se trezise si nu ne dadusem seama, asa de cuminte era, si Luis subliniaza: "vezi, nu plange aiurea, daca stie ca la fiecare plans ii satisfacem nevoile" eh, asa sau mai mandru de sine?!

Confieso... folosesc carutul PENTRU MINE si nu pentru EA, adica ea nu are nici un beneficiu, stiu, eu da. Mai iau o pauza, ca ma doare spatele, nu de la carat ci de la pozitia de alaptat in timpul noptii.
N-o sa zic ca e mai bine pentru ea, gen: "doarme singura in camera ei, e mai bine asa pentru ea, e mai fericita".. haaa really?! Ce e asa greu de recunoscut.. o fac pentru mine, vreau camera mea fara bb si cu asta basta, e mai onest asa. Sau: a TREBUIT sa ma duc la serviciu in loc de... "am vrut pur si simplu sa reincep munca", nu deciziile personale ma enerveaza ci motivatia ipocrita (dar asta e alta poveste)

Dupa 4 zile insa am mai facut o zi de sling, imi era dor sa o car, jur, e incredibil.
Oricum, ma bucur ca acum am mai multe mijloace de transport.

I'm rollin'

Iata ca si-a inceput si seria de acrobatii, s-a intors Darisia mea de pe burta pe spate si a incheiat cu un ras infundat de degetele bagate in gura (apropo, baga 4 dejte si le infunda de se ineaca)!

Faza e ca abia acum mi-am dat seama ca ea cred ca mai intentase (de putinele ori in care a stat pe burtica), acu' vreo saptamana, dar era pe masa de schimbat si o vaz ca se duce spre stanga si io sar ca deh, de nu, cadea, m-am si speriat, "uite, isi pierde echilibrul!" si mai eram si cu camera in mana. Dar e mai probabil ca ea sa fi vrut sa se intoarca cu burta la soare, deh, nu m-am prins atunci.

Dar vorba lui Luis... las' sa nu se intoarca, apoi e mai nasol, tre sa fim mai atenti cu ea :)) that's right!

08 November 2009

Bum Genius!


In timpul sarcinii citisem despre scutecele refolosibile si mi se pareau o alternativa foarte buna - pentru a tine pielea mai uscata, curata si sa nu se irite. Investitia este insa mare, cateva sute de usd, depinde cat de des vrei sa speli, asa ca nu aveam de gand sa dau un butoi de bani asa din prima.
Am luat insa 3 scutece (dupa vreo saptamana de investigatii care cum, ca is multe feluri si marci, care mai de care cu reviews bune sau mai putin) Bumgenius caci aveau cele mai multe stars.
Parerea mea: nu stiu daca imi plac sau nu, desi le am de vreo luna. Le folosesc in general pt. noapte, cand sta mai multe ore neschimbata.
Partea buna e ca mi se pare mai uscata cand o schimb de un bumgenius decat de unul de unica folosinta. Nici nu iese gelul ala care imi face pe creier...
Ce ma enerveaza e ca e prea maroi, cel putin acum, poate cand creste Daris o sa fie ok (e one size bumgenius.ul meu) si ma mai oftica faptul ca ii lasa urme pe piele, si nu e strans, asta sigur. Plus, daca hainutele nu is un pic largute nu ajunge sa o inchei, de ex la un body fix pe corp tre' sa lasi capsele desfacute.

Mai convietuiesc cu ele nitel si apoi mai dau cu parerea. Pan' acum insa, nu as renunta 100% la "pampersi"

Diversificare cu M si Ms


Luis are 3 M&Ms in palma: rosu, verde si galben, is nitel mai mari asa, ca is peanut m&m, Daris le vede, "mmm, faine bilele astea"! Indreapta mana spre palma lu' tafsu si dispare M-ul galben, l-a furat, e in pumnisorul ei. :))
Prima incercare, bineinteles ca nu a dus la gura, nu coordoneaza inca, dar e bun macar ca stim cu ce incepem diversificarea... cu ciocolata si alune, hehe! MsiMs, ca si asa planuim o autodiversificare!

De vreo saptamana asa se uita din ce in ce mai atent cand mancam, de fapt mai mult la mine, caci mereu halesc cu ea pe perna de alaptat. Fixeaza mancarea si isi intoarce capul si privirea dupa ea, or fi oare semne ca ar vrea sa haleasca? Oricum mai astept pana la 6 luni, adik 2 luni si un pic. Faza e ca ar trebui sa mananc prin preajma ei numai chestii pe care ea o sa le poata manca, fructe, legume etc, adik healthy, uof Daris, la ce ma supui tu, scumpa! :) :*

07 November 2009

Statu' pe burta II

Nu numai ca nu se mai dispera deloc acum pe burtica, dar chiar ii place.
A mai adaugat o smecherie inca: sta ce sta pe burta si apoi se ridica de fund in sus si incepe sa dea din picioare, ca si cum ar inota. Si inoata si inoata de se pune in diagonala, se misca de obicei spre stanga.

Mai are tendinta de a se lasa pe o parte, tot pe stanga si azi, ori ca a cazut ori ca a vrut ea, dar de pe burta s-a rostogolit de a ajuns pe spate, cred ca e mai mult dezechilibru, dar oricum a fost nice!

04 November 2009

Statu' pe burta


Daris nu prea e amatoare de stat pe burta, asta clar din cauza mea, a noastra, caci nu am pus-o prea des asa. In primul rand stiam ca cel mai bine e sa doarma pe spate, mai state si pe o parte, dar cu moaca la cearsaf nu am condamnat-o vreodata.
Ei bine, asta a costat ca la pusul cu fundu-n sus (litral) nu stia cam ce-i cu ea. Si mie mi-a venit ideea citind pe forum la DC ca alti bbei deja stateau asa, olei, ia sa-ncerc si eu.

Desi am zis mereu ca nu am sa o compar pe Daris cu alti copii (Luis detesta comparatiile de genul.. indiferent cine e subiectul) cand vedeam ca in mai repede de un minut incepea sa se dispere ma punea pe ganduri. Dar am mai tot insistat, de 2-3 ori pe zi si voilá, Daris sta acum pe burtica, si se mai si hlizeste!

Cica ar mai trebui sa se si intoarca e pe-o parte pe alta, dar nu are de gand, asa ca nici eu nu o fortez, cand vrea ea, taica!

Imi zicea o tipa ca cel mai important e sa lasi sa curga lucrurile in mod natural (ca baietelul ei a facut in scutece pan' la 3 ani cand a zis gata, si s-a urcat direct pe tronul din baie). Da, cand copilul face chestiile inaintea lui "e timpul sa", e simplu sa le lasi sa curga natural, dar cand intarzie sa faca ceea ce astepti, mmm, cam greu cu lasatul natural. Dar macar o sa incerc :)

O noua descoperire


De vreo 2 saptamani Daris a dat de picioare, da, ale ei. De atunci tot se uita mirata cam ce-o fi astea si se trage de spinare in fata si ridica din pulpane si se minuneaza. O sa ii pun sosete rosii, ca sa mai schimbe peisajul, s-o fi saturat si ea de acelsi alb plictisitor. Nu de alta, dar poate isi pierde pasiunea de a-si contempla labutele de pisica, ar fi pacat, ca pune o moaca asa de interesanta de mor de ras cand o vad.

22 October 2009

De unde atata materialism


Am citit pe blogul lui Rox, Mami, alapteaza-ma! , un articol interesant, dar cu un final revelator. Zicea cam asa... cat tre' sa dureze alaptarea, in concluzie de la 2 la max 7 ani, si cel mai frumos: "Un alt aspect important pentru copilul alăptat peste 2 ani este că acesta are capacitatea să menţină ataşamentul lui emoţional către o persoană, mai degrabă, decât să fie nevoit să treacă la un obiect neînsufleţit, cum ar fi un ursuleţ de pluş sau pătură. Cred că aceasta stabileşte o viaţă orientată către oameni decât către materialism şi cred că este un lucru bun."

Iata de unde incepem orientarea catre lucruri in loc de fiinte, de la sanul mamei, sau mai bine zis de la lipsa lui. Atat de trist! Invatam imediat copilul sa adoarma cu "jucaria preferata" si daca o face, wow, ce copil bun avem, dar daca vrea sa doarma cu "persoana preferata", atunci incep comentariile: "numa dupa fusta masii sta!", vai ce rusine, prefera un om in locul unui obiect... trist, trist, trist.

Probabil ca simt toate acestea si aveam nevoie sa citesc asa ceva, Am fost un copil "cocolosit", o trageam pe mama de fusta sa nu se duca la scoala, voiam sa ma adoarma, sa o simt in somn, nu stateam nici la bunici fara ea, imi era dor de ea cand nu era cu mine, uneori plangeam imaginandu-mi ca as ramane fara ea. Norocul meu e ca am primit toate acestea din partea ei, dar bineinteles ca nu am scapat de etichetele multora care ma faceau sa ma simt "vinovata" de tot acest comportament atat de deviant.

Dar cum oare poate un pitic convinge o lume intreaga ca el e bine si restul is orientati gresit? Ajunge el sa creada ca e ceva nasol cu el, fireste. Si acel ceva gresit se cheama DRAGOSTE, dragoste de om, de fiinta si nu de obiecte. Nu asta ne-a zis Dumnezeu, iubiti-va unii pe altii? Sau iubiti ursuletii de plus, folositi-i in loc de parinti? Suntem oare atat de departe de Dumnezeu? Da, mult prea departe pentru a argumenta de ce suntem o societate gresita din radacini.

Articolul despre care vorbeam: http://www.kathydettwyler.org/detwean.html

16 October 2009

Nu mai plange!


Avem 3 luni. "Multi inainte!" "Multumim!"
Si mai avem o noutate: Daris nu prea mai plange, adica nu acumuleaza 15-20 de minute pe zi, si asta de vreo 2-3 saptamani. Sunt norocoasa, am facut ceva bine sau e ea prea draguta?

Nu pot sti sigur daca toate astea au afectat dar eu cred ca au influentat catusi de putin, si anume:
- Daris sta si a stat mult in wrap, in sling ori in brate, de cele mai multe ori ale mele, dar si alte brate, din prima zi, fara temeri de genul "bb tre sa stea culcat pe spate si atat"
- Nu am lasat-o sa plange mai deloc, adica i-am preintampinat imediat nevoile, de exemplu, noaptea numai se foieste un pic si ii dau sa haleasca, uneori nici nu deschide ochii, nu ajunge la disperarea de a boci pentru un pic de lapte. Aventajul co-sleeping.ului si in particular de bed-sharing.
- Cand a plans nu a fost niciodata singura, cand avea colicii, destul de putin, mereu am stat cu ea, am vorbit si am empatizat: "ya se van los prosti" :D

Incerc sa nu ii neg durerile, frustrarile, sa ii spun ca stiu ca nu se simte bine dar nici sa ii incurajez vaicarelile, ci sa o trag la celallt pas, ca totul se termina repede si ne are mereu pe noi. Sper sa pot sa fac la fel cand o fi mai mare, si sa nu ma oftic intai si sa raspund enervata la orice prostie o sa faca.

Oricum, in mai putin de 3 luni ma declar extrem de multumita ca timpul in care plange s-a redus vizibil, tindem sa-l ducem catre zero. :)

Formula "indracita"


De 4 ori i-am dat Dariei lapte praf. Nu imi pare rau caci eram in situatii limita, disperata, dar de cele 4 ori a avut acelasi efect: knock out, pass out, "dead".
Pima data a fost cand a vea 2 zile, in prima noapte, pe care am petrecut-o direct acasa nici nu prea stiam cum sa ii dau, desi in spital o pusesem la san, eram varza asa ca pe la 5 am l-am trimis pe Luis dupa o cutie, caci evident ca nu aveam in casa tentatia.
Apoi eram la spital pt testul ala din calcai (tamis) si nu ma simteam confortabil sa o alaptez in public, nici nu stiam cum fara perna speciala, iar celelalte 2 dati eram eu pur si simplu epuizata, nu mai puteam sta cu ea la san, imi cadeau mainile si capul de somn, asa ca am apelat la formula.

Ceea ce e extraordinar e ca mereu a avut acelasi efect: a facut-o pe Daris sa doarma cate 7 ore, nemiscata, a umplut-o ca pe un purcelus de Craciun. Asta in conditiile in care de la san manca cate o ora si uneori voia din nou peste alta juma' de ora. Da, laptele matern nu e satios ca formula, se digera rapid, in 20 de minute nu in 2 ore ca praful, dar totusi... ce pun taica oamenii astia in miraculoasa formula de il drogheaza in halul asta pe copil? E normal asa ceva? E bine, e sanatos?

Nu stiu cat de bine, de sanatos.. dar stiu sigur: e ceea ce orice parinte isi doreste, no? sa ai cateva ore fara stresul cel mic pe care cum sa nu, il iubesti, nu-i asa?
Atunci cum sa nu fie nene tentatia mai mare ca diavolu' insusi, formula in 10 minute si doarme de sparge patul sau laptele matern dat o ora si peste juma de ora striga de foame? Hm... tentant, nu? Poate ar avea nevoie de o exorcizare prafurile alea magice, sau mai bine prafuitorii magici.

Frustrari cu miros de lapte


Am zis ia sa fac un rezumat de cum a mers pan' acum cu alaptarea, caci apoi uit. Acu' suntem bine merci, dar daca ma uit in urma, am avut ceva de luptat.

In prima luna a stat Daris agatata de mine aproape non-stop. E simplu de zis, dar greu de rait, tentatia sa ii dai biberon e enorm de mare, "doar ce, au mai crescut si altii cu formula si n-au murit", nu-i asa? :D

In prima saptamana a fost cel mai greu, mameloane plate, Daris se oftica ca nu avea de ce apuca, io ca ma durea, aparatoarele de silicon nu au fost de mare ajutor, dar statea la san toata ziua mai plangea o mai ridicam sa se calmeze, o mai pasam lui Luis, apoi iar la mine si pana la urma manca.

Dupa vreo 2-3 saptamani cand eram mai ok cu alaptatul a inceput sa "isi faca valiza de ora 7", deci de la 5 la 6 pm de ex stat la san o ora, ne imbracam sa iesim si noi la plimbare, incepea.. laaa laaa.. ce are? Ii era foame!! De ce, de unde, frustrare, nu-i bun laptele meu, ce are si de ce mereu cand vrem sa iesim. Deci da-i biberonu cu laptele meu, oi pe strada, ori in fata usii au uneori pur si simplu dezbraca-te si pune-o inca o ora la san si cu asta basta. Apoi am citit ca pe la o anumita varsta exista o "foamete" de ora 6 pm, ei la noi era la 7.. cand bb se pregateste pentru noapte. Intr-adevar era cand Daris incepuse sa doarma mai bine noaptea, cate vreo 5 ore fara sa se trezeasca.

Pe la o luna si 3 saptamani s-a dus fericirea cu somnul frumos, de la 12 la 5-6 dimineata si se trezea pe la 1 sau 2 am. Tot asa, da-i san pe la 12 si pe la 2 biberonul cu lapte, macar nu era formula... dar manca mai mult inainte de a dormi cateva ore. Biberon ca sa manance repede, ca io nu mai puteam inca o ora sa o tin agatata de mine, flux rapid care o facea knock out, o plimbareala mica si apoi nani, caci altfel nu mergea.

Acu' are 3 luni si de vreo 2-3 saptamani nu mai stie ce e ala biberon. :) Adica iesim la plimbare intre mese, de obicei asteapta pana acasa, nu largim mai mult de 4 ore intervalul intre 2 mese, si ea de fapt l-a spatiat asa, seara numai la tzitzi, incepem pe perna de alaptat si apoi in pat pana adoarme.

Phew, nu pot sa cred ca nu mai am musai nevoie de biberon, era un stres! Nu ca il exclud de tot, cand e cazul i-l dau, dar macar stiu ca nu mai e o constanta, in fiecare zi sau noapte ci ocazional.

14 October 2009

Motrin - analgezic



Imi place si ma enerveaza reclama asta. Cred ca e bine facuta dar.. de ce sa ne luam de fiecare data de ceva bun? Adica, pana si de baby wearers sa ne luam, chiar tre' sa criticam/controversam pana si cele mai simple si benefice lucruri?


Cu siguranta le-a ofticat pe toate mamele care isi poarta pruncii, nu cred ca i-a incantat pe tatici si nush cate persoane sunt chiar asa de inversunate, against baby wearing.. deci a vandut ceva Motrin asta sau o fi fost reclama de dragul reclamei, de dragul banilor fituiti? Eu una nu as cumpara Motrin, nici daca nu au algocalmin sau ceva mai banal macar.

11 October 2009

NADA COMO MAMA, NADA COMO MAMAR

Exista sau nu placerea de a alapta?

majoritatea materialelor informative vorbesc despre legatura neegalabila care se creeaza intre mama si copil in momentul alaptarii. Nu inceteaza sa sublinieze nici acea placere pe care o simte mama cand puiul ei sta la piept. Se zice ca e un sentiment unic, pe care nu il poti compara cu nimic.
Bun pan' aici: am nascut, am alaptat si am asteptat.. acel sentiment.
O fi oare acea durere de inceput cand nu stie cum sa apuce bine sanul? Nu!
O fi atunci cand te trage cu gura de mamelon si ti-l intinde de parca ar fi guma de mestecat? Tot nu. Atunci tot ce simti e doar durere.
O fi sentimentul ala cand nu stii stresat: oare am suficient lapte, ii ajunge, mai vrea, sa satura, atunci de ce plange daca are... etc?
Nici asta.

Asa ca dupa vreo luna jumate' de alaptat exclusiv am declarat: dacar ar fi lapte matern de cumparat, nu as ezita sa il insfac de pe primul raft si sa il pun in biberon si voilá! Problema rezolvata.

Nu ca nu mai voiam sa o alaptez pe Daris, nu mi-a trecut nici un moment prin cap asa ceva, nu ca ma deranja, nici macar nu mai aveam problemele de incepu, cu durere, inconfort etc, dar pur si simplu nu gaseam "acel ceva" in actul alaptarii.

Ei bine, timpu trece, avem 2 luni jumate, totul normal, ca inainte, insa vine ceva, vine.. asa de la nada, din senin... vine acel sentiment, acea placere, simt acel bonding pe care nu il creezi in nici un alt moment! Am simtit pt. prima data ceea ce altii comentau cu atata pasiune: acel sentiment incomparabil. A venit asa: in primul rand nu l-am mai cautat si c m important.. am acordat atentie actului in sine, adica nu tv nu pc in timp ce alaptam, ci numai eu si Daris. Acea privire inocenta, ochii cautand in gol, care se rotesc ca 2 bile de cristal si buzele care se misca intr-un ritm constant, un oftat adanc... asta iti da acel sentiment pe care nu il gaseam inainte. E o senzatie unica, o emotie incomparabila. O iubesc!

04 October 2009

Wrap sau sling sau ambele


Despre wrap si sling sunt o gramada de articole si bloguri, cine stie despre ele deja stie ce avantaje aduc, bebe la pieptul tau, creeaza un bonding permanent, ajuta la diminuarea colicilor (datorita caldurii corpului) si cel mai important, un superem avantaj de ordin emotional, atat pentru bebe cat si pentru mama.

Eu o sa precizez de ce imi place wrapul si de ce slingul.

Wrap:
e mai comod, imparte greutatea pe ambii umeri si cel mai frumos pentru mine.. a fost o retraire a sarcinii intr-un anumit fel, adica cu bb in fatza am simtit ca am burtica din nou, nu ca imi era nespus de dor de ea inainte, dar cand am simtit-o iar a fost ceva emotionant. Iu iubesc pe wrap la nebunie, si asta ca e unul facut de mine, sunt curioasa cum e unul "profesional", as incerca unul de la Hoppediz.


Sling: mai usor de aruncat pe tine, nu ca wrapul mi-ar lua prea mult, desi asta ma speriase. L-am folosit pentru prima data cand Daris avea vreo 2-3 saptamani, in pozitia newborn, evident. La inceput a fost ok, insa Daris n-a mai vrut sa stea culcata voia numai la verticala, asa ca am apelat la wrap, in care i-a placut imediat. Plus ca daca o puneam in sling trebuia sa fie semi adormita de nu incepea sa plange, de aici frustrarea mea.. cum, io, fac baby carriers si bbe mea sa nu stea in ele?! Dupa wrap, acu vreo sapamana cand Daris avea 2 luni jumate am aruncat-i in sling iar, dar la verticala de data asta, ca si asa pe acasa sta numa in fund si vrea sa se ridice.
Bineinteles ca tre' sa o tin de spate, ca e mica inca, nici nu e recoamandata pozitia la varsta asta, dar ea sta comod si cu sustinerea mea e totul perfect. Il iubesc si pe sling acu'.


Pe wrap il iubeste si Luis, l-a purtat pe acasa, si in sling urmeaza sa o care si el, tot asa vertical.

In carut nu ii place, de fel nu vrea culcata, l-am ridicat putin dar tot nu sta mai mult de cateva minute, si daca iesim tre sa imping carutul gol si pe Daris in brate, sper ca atunci cand o sa poata sta mai mult timp in fund sa vrea si carutul.

Oricum si sling si wrap, super inventie, ma bucur ca am aflat despre ele.

26 September 2009

Copilul Normal: care e acesta?

Cântăreşte 3800 grame la naştere. Doarme liniştit trezindu-se de numai 6 ori pe zi pentru a suge. Stă la un sân 5 minute, 5 minute la celălalt, luând în greutate exact 10 grame în prima zi, 20 grame în a doua zi şi aşa mai departe, până când ajunge să sugă fix 180 de mililitri de lapte matern la fiecare masă. Mănâncă cu poftă şi fără întreruperi, imediat după aceea eructează pentru a adormi instantaneu, fericit. Nu e niciodată bolnav, mucos, nervos, nu are niciodată nici măcar o pată. Creşte exact 200 de grame pe săptămână, în fiecare săptămână, în primul an de viaţă. Trece dezinvolt de la sân la formulă, de la sân la suzetă, de la formulă la ceai, în funcţie de voinţa părinţilor şi a pediatrei.

Face cu regularitate caca (dar nu multă!) şi urinează în pamperşi, dar niciodată noaptea! Doarme câte 6 ore legate încă de când s-a născut. Râde când este luat în braţe, ca pe urmă să nu protesteze când este pus să stea singur în pătuţul său. Adoarme singur în pătuţ fără să plângă, fără să se agite, ţinând duios în braţe ursuleţul său de pluş (sau orice alt obiect de tranziţie recomandat de către expertul de serviciu).

În maşină se lasă asigurat de scăunel fără să se zbată, fără să plângă, fericit, şi adoarme aproape instantaneu.

La patru luni reduce singur mesele la un număr de 5 pe zi. La 5 luni renunţă fără să clipească la o masă la sân în favoarea unei supiţe de legume, ca pe urmă să fie hrănit cu diversele piureuri în timp ce stă fericit în scăunelul lui. La 7 luni şi-a diversificat total meniul fiind pregătit pentru creşa unde se va integra fără crize de vreun fel.

Îl recunoaşteţi? E Copilul Normal. Acel obscur obiect al dorinţei cu care fiecare mamă, conştient sau nu, îşi compara propriul fiu fără a întâlni vreodată corespondenţa. E copilul verbului “(aşa)ar trebui să fie”. Organism Generic Modificat, fiul Publicităţii şi al Statisticilor. Niciodată o creatură atât de străină, lipsită de umanitate nu ne-a fost atât de familiară ca acest Copil.

L-aţi întâlnit vreodată? Mă îndoiesc, pentru că el există doar în imaginarul colectiv: Copilul Normal e întotdeauna copilul altei mame, niciodată propriul copil. Copiii reali în comparaţie cu acesta par inevitabili ca având defecte. Au întotdeauna câte o sută de grame mai puţin sau mai mult, vor să stea la sân mai mult decât cantitatea şi timpul stabilit pentru aceasta, în afara orariilor, vor să stea întotdeauna treji, doresc atenţia mamei în loc să stea cuminţi pentru a privi tavanul camerei lor, plâng mult, cu totul de neînţeles, deşi au devenit obiectul tuturor atenţiilor recomandate de către cele mai bune reviste în domeniul puericulturii.

Nu vor să adoarmă singuri în pătuţ, nici să readoarmă singuri liniştiţi dacă s-au trezit în toiul nopţii. Scuipă cu îndârjire diferitele piureuri vitaminizate făcute în mod special pentru ei şi o fac în momentele cele mai nepotrivite pentru că uneori, chiar zile în şir, refuză cu obstinaţie orice linguriţă de piure. Şi, mai ales, se încăpăţânează să stea zi şi noapte cu mama, mamă care se întreabă cu ce a greşit pentru a avea un copil atât de “anormal”.

Pentru că în spatele oricărui copil “cu defecte” (copil real de fapt) stă întotdeauna o mamă “cu defecte”. Şi cum micuţul trebuie să se raporteze mereu la Copilul Normal, la fel mama sa trebuie să se descurce cu Mama Perfectă, acea mamă care are veşnic sânii pocnind de lapte, dar în acelaşi timp, în decursul a câteva săptămâni, are din nou linia unei adolescente, acea mamă care îşi îngrijeşte copilul cu aceeaşi uşurinţa cu care bea un pahar de apă şi se “organizează” astfel încât să nu-şi neglijeze nici soţul, nici serviciul, nici viaţă socială.

Corpul matern după naştere, acest organism misterios, cu hormonii săi galopanţi, cu curbele sale, cu pierderile sale, cu laptele care picură, cu sânii care-şi schimbă continuu volumul, cu modificările de umor, cu somnul întrerupt, e ceva total diferit faţă de imaginea publicitară a proaspetei mămici sau de ceea ce oferă cărţile care se adresează mamelor. Niciuna dintre aceste mame reale nu se poate recunoaşte, aşa cum nu poate să-şi recunoască copilul în imaginea celui propus de Media. Paradoxal, într-o societate omologată în care se notează o anumită realitate specifică acesteia, cotidianul vieţii mamei şi al nou-născutului apare ciudat, necunoscut, greşit.

Şi, cu toate acestea, realitatea milioanelor de copii care se nasc în lume şi care mai apoi cresc şi trăiesc ca nişte fiinţe autentice, împreună cu nenumăratele lor nevoi, atât de unici, atât de deosebiţi unul de altul sunt binecuvântarea părinţilor lor. De ce să ne dorim un copil abstract atunci când cel real este în faţa noastră?

Dacă ar există cu adevărat Copilul Normal, dacă s-ar întâmpla să fie în casa noastră, ar fi o prezenţă neliniştitoare dată fiind irealitatea sa.

Să ne ţinem aproape copilul nostru real, cel care se sustrage definiţiilor, regulilor, tabelelor, sentinţelor experţilor, mărcilor de fabricaţie. Să-i lăsăm lui posibilitatea de-a ne învăţa ce-i este necesar, ce-l face să fie sănătos, să-l lăsăm să ne educe, să ne impună un nou ritm, o nouă poezie a trăirii … şi să sperăm că va creşte cât se poate de “anormal” pentru a-şi conserva în timp unicitatea, noul şi deosebitul mod de a-şi face Lumii cunoscută prezenţa.

Autoare: Antonella Sagone

Tradus de Andreina Balog

Articol preluat dee pe: www.attachmentparenting.ro

www.nastecumsimti.org

Ce îşi va aminti copilul tău – Noi descoperiri legate de memoria timpurie – şi cum ne afectează acest lucru

Multora dintre noi li s-a spus la un moment dat că e ceva normal pentru copii să nu îşi amintească mai nimic din ceea ce li se întâmplă până în jurul vârstei de 2 ani. Experienţele emoţionale dureroase din copilăria timpurie nu vor avea, deci, nici un efect pe termen lung. Aceste cuvinte ar fi cumva liniştitoare, dacă nu ar sugera şi faptul că micuţii noştri nu îşi vor aminti nici dragostea pe care le-o oferim … aşa că nici dragostea aceasta nu are un impact pe termen lung. Pe măsură ce ştiinţa începe să dezvăluie tot mai multe din misterele creierului şi memoriei, sfaturi precum cele de mai sus îşi vor pierde încet relevanţa. Fiecare experienţă emoţională importantă – fie că este plină de bucurie sau de durere – este stocată în memorie şi are un impact durabil asupra sistemului nervos al unui bebeluş ori copil. Modul în care simţim lumea ca bebeluşi ne influenţează, pe termen lung, personalitatea în dezvoltare, stilul emoţional şi de relaţionare. Există mai multe tipuri de “memorie”, pe lângă poveştile pe care ni le putem aminti conştient. Şi mai trebuie să ştim că ne “amintim” mult mai multe decât ne dăm seama.

În cadrul sistemului limbic al creierului – zona asociată cu procesarea emoţiilor – se află amigdala şi hipocampul. Amigdala se ocupă de procesarea amintirilor emoţionale încărcate de teroare, groază şi alte sentimente puternice. Hipocampul procesează memoria narativă, cronologică. Amigdala este un organ deja matur atunci când are loc naşterea, aşa că bebeluşii sunt în stare să simtă o gamă foarte largă de emoţii intense, chiar dacă nu pot înţelege conţinutul acestora şi relaţia lor cu ce se întâmplă în jur. Pe de altă parte, hipocampul se maturizează abia în jurul vârstei de 2 spre 4 ani. Până atunci, bebeluşii sunt relativi inapţi în a-şi organiza memoria în funcţie de secvenţialitatea evenimentelor. De foarte puţine ori îşi poate cineva aminti conştient lucruri din vremea când era bebeluş. Şi totuşi, deoarece amigdala se ocupă de depozitarea conţinutului emoţional al memoriei, ne putem aminti fiecare emoţie şi senzaţie fizică încă din primele zile; chiar dacă nu avem o cronologie a evenimentelor care au avut loc, aceste amintiri influenţează modul în care ne vom relaţiona ca adulţi.

Aşa cum memoria poate fi împărţită în două categorii, memoria pe termen scurt şi memoria pe termen lung, ea mai are două calităţi: “explicită” şi “implicită”. Capacitatea memoriei explicite îşi atinge maturitatea în jurul vârstei de 3 ani. Aceasta este memoria conştientă, care ne permite să spunem o poveste cu sens, care s-a întâmplat. Memoria implicită o avem încă de la naştere, sau poate de dinainte, este inconştientă şi este codificată în “aduceri-aminte” emoţionale, senzoriale şi viscerale. Cu alte cuvinte, ceea ce nu ne amintim cu mintea, ne amintim cu corpul, cu inima şi cu „stomacul”, cu implicaţii durabile asupra modului de gândire, de simţire şi de comportare.

Procesul “uitării” este mai superficial decât credeam odinioară: se referă numai la amintirile conştiente. Chiar şi ca adulţi suntem, din fericire, capabili să ştergem orice înregistrare a vreunui eveniment traumatic. Dacă avem ghinionul să ne întâlnim cu o situaţie de panică sau teroare din care simţim că nu putem evada, creierul secretă opioide endogene pentru a ne “amorţi” în faţa durerii copleşitoare, fie ea fizică sau emoţională. Aceste substanţe chimice secretate de creier interferează cu stocarea memoriei explicite, deşi memoria implicită a traumei va rămâne. Experienţele care sunt prea copleşitoare din punct de vedere emoţional pentru a fi procesate sunt stocate automat în memoria corpului. Mai târziu, ele vor fi exprimate ca răspunsuri inconştiente la situaţii de stres. Reacţiile exagerate la situaţii mediu-stresante sau chiar inofensive pot fi date tocmai de aceste amintiri traumatice din copilărie, care ies la suprafaţă.

Centrii memoriei care guvernează amintirea narativă, memoria emoţională şi memoria corpului pot opera independent unul de altul. Chiar dacă era în comă, de exemplu, un om intra într-o stare de anxietate fiziologică atunci când era expus la un anumit miros asociat cu o traumă personală. Este posibil să avem reacţii emoţionale puternice fără să avem amintiri conştiente, sau chiar fără să fim conştienţi! Un alt caz este al unui bărbat al cărui creier îşi pierduse capacitatea memoriei pe termen scurt, însă reacţiona defensiv la mirosuri specifice cu care se făcuseră teste neplăcute pe el- el însă nu îşi amintea aceste teste! O femeie cu creierul afectat, care îşi pierduse memoria pe termen scurt a refuzat să dea mâna cu un doctor care îşi ascunsese, înainte, o pioneză ascuţită în palmă. Nici ea nu îşi înţelegea reacţia deoarece, pentru ea, fiecare întâlnire cu doctorul respectiv era prima. Aşadar, multe din ceea ce gândim, simţim şi facem sunt induse de memoria implicită, scrisă în muşchi, tendoane, viscere. Nici una din experienţele noastre nu este pierdută. Fiecare experienţă, mai ales cele încărcate cu emoţii, se adaugă la mozaicul complex al personalităţii noastre.

Creierul nostru are o capacitate incredibilă de a face legături. Cineva sau ceva care îi aminteşte creierului de o situaţie traumatică – un miros, un cântec, o persoană care arată ca cineva din trecut – declanşează răspunsurile noastre automate: luptă, fugi sau “îngheaţă”. Această reacţie reflexivă apare mult prea repede, chiar înainte ca informaţia să ajungă la cortex, unde este evaluată raţional. Din această cauză reacţionăm uneori exagerat la unele lucruri, persoane sau situaţii care se leagă de vreun eveniment traumatic, chiar dacă nu avem o amintire conştientă a acelui eveniment.

Autor: Robin Grille

Tradus de Noemi Rouă

Articol preluat de pe: www.attachmentparteniing.ro

23 September 2009

Ce mai face Daris

Ce mai face, mai face salturi... de ieri isi ridica capul de pe perna.. o pun asa culcata pe spate si am iesit din camera, cand trag cu ochiul, ea se intindea dupa mine, adica si-a ridicat capusorul de pe perna inainte, dar bine de tot.. wow am ramas surprinsa, desi imi zisese Luis ca a mai facut asa. E o draga si fortoasa!

Mai face ca mai gangureste din ce in ce mai mult si rade vocal tot mai des. E o pisoaica siameza, ca ele sunt vocale, abia astept sa vorbeasca.

Si ce mai stie ea sa mai faca: sa creeze parfum de marca :D miroase asa de frumos, "parfum de bebelus", mai ales capul are o aroma cu totul deosebita care nu face altceva decat sa o iubesti si mai tare.

Si ce mai fac eu... o visez pe Daris aproape in fiecare noapte/dimineata sau cand apuc sa dorm.

Si acum ce nu mai face Daris: nu doarme noaptea, nu mai plange ca inainte, dar pur si simplu noaptea nu e pentru dormit, domn'e si punct.
Si nici ziua nu e pentru dormit dormit, ci asa niste mini-somnici de 15, 20, 30 de minute apoi un scancet, leganat sau shushuit sa o mai pacalesti un pic, asta pana se scoala de tot ca vrea nectarul.

21 September 2009

My best friends

Cele 3 ustensile pe care le iubesc in acest moment sunt perna de alaptat, leaganul si masa de schimbat scutecele.
Inainte de a naste consideram leaganul un moft, dar e cel care mi-a salvat multe nopti, si zile. Ii place acolo se batzaie si imi lasa cate o ora libera, sa scriu pe forum la DC sau pe aici.

Perna de alaptat e intr-adevar MY BREST FRIEND.
Pur si simplu imi e incomod sa o pun pe brat si sa alaptez asa, plus ca am ambele maini ocupate, si cum sta vreo ora si ceva la o masa, imagine! De aia in prima noapte acasa nici nu stiam cum sa ii dau sa manance caci nu aveam perna, desi in spital ii dadusem culcata, acasa abia dupa vreo saptamana am reusit in pozitia respectiva.
De cum a venit perna, raiul pe pamant, e un must have item! O pretuiesc si o iubesc deh, e my brest freind.

Si masa de infasat am crezut ca e un moft, dar mi-am schimbat parerea dupa vreo 2-3 saptamani cand am schimbat-o pe Daris numai pe pat si durerile de spate ma faceau s-o iau razna. E super buna, o masa de asta, plus ca ai organizate toate produsele acolo, langa, fara sa le duci aduci la pat.

Foenul sau... my best friend

Gluma gluma... cine-i cel mai bun prieten al tau, Daria?
R: Uscatorul de par!

Cam asa ne imginam prima conversatie cu Daris.. caci numai cu foenul se linisteste, din plans, cand vrea sa doarma, ce Mozart ce Beethoven astea is pt fancy people care nu cunosc adevarul gol golut: uscatorul de par, aspiratorul, masina de spalat sau robinetul deschis sunt zgomotele care ii calmeaza si ii incanta pe bebelusi, cel putin pana la 3-4 luni.
De ce? E simplu... pai este exact sunetul si intensitatea fluxului sangvin pe care l-au auzit 9 luni de zile in pantecele mamei, este atmosfera cu care au fost invatati atata timp.

Cand nu am uscatorul, bine ca am mobilul unde am inregistrat uscatorul in functiune, e mai bun aparatul original dar in loc de.. merge si plagiatul, l-am folosit cu succes pe-afara, spre mirarea multor trecatori. Eh, copilul meu sa taca, asta e important si am reusit!

La doua luni

Nu am punctat cum a evoluat daris pan' in acest moment, dar la 2 luni cat are acum cam asta e bilantul... isi duce mainile la gura, incearca sa isi suga degetul, uneori il apuca pe al mare alteori indexul, dar cel mai des.. tot pumnul si trage si trage din el de parca ar fi de miere. Daca suzeta nu o vrea (bine, nici eu nu am vrut sa o invat de la inceput), astept sa se poata deleita cu minunatul deget mare, poate asa o sa se auto-conforteze mai usor.

Apoi.. isi tine destul de mult capul drept, doar cand o iau de pe pat il tin cu mana, in rest, in pozitie verticala deja nu prea e nevoie, si asta ca nu am pus-o pe burta ca sa isi intareasca muschii spatelui, cum se zice. Chiar isi duce usor capul catre pumn, cand vrea sa il apuce si nu poate.

Sta un pic in picioare, sustinuta, bineinteles, ii place vertical, asta de pe la 3 saptamani, cand a trebuit sa renunt si la sling ca nu ii mai placea culcata in el.

Si cel mai emotionant, rade!! Rade o gramada, cu voce uneori. Asa incepe ea ziua: se foieste, semn ca gata, sunt treaza, veniti si ma alintati! Daca nu raspundem imediat incepe un "aa" apoi alt "aa" pana dam navala, io si Luis si incepem.. frumoasa si scumpa si draga si "quien es boniiita? tuuu bonita!" si ea rade cu gura pana la urechi. Ritual care se prelungeste pe masa de infasat, apoi prezentarea lu' mam' ca sa o mai alinte si ea pe romaneste si apoi se transforma imediat in colibri, deci se miorlaie dupa nectar.

Alte schimbari de pana acum: isi intoarce capul dupa sunet sau dupa vocea mea si a lui Luis, nu ii place la orizontala, deci nu carut nu pat, vrea leganata si numai in brate, plimbata in wrap cat de mult dar fara sa ne asezam pe vreo banca, deci iesirile noastre is numai mers pe jos fara odihna caci se trezeste imediat.

Daris sau...

Da, Daris sau: delfinasha, colibrita, pisoia, pisoaica, motanita, Dari, Darisia si inca unele pe care o sa mi le amintesc pe parcurs. Dar prima, "es la uu". Fiecare are o istorie. La uu e pt. ca Luis asa face cand vede ceva drag "uuuu" deci Daria es la uu.
Delfinasha pt ca scoate sunete de delfin, mai ales cand se intinde cate 10 minute la trezirea de dimineata
Colibrita pt ca se emotioneaza cand apuca sanul si misca capusorul dintr-o parte in alta, cu ciocul larg deschis. Ei bine, am avut 2 pui de colibri mai demult, cred ca murise mama lor si ii lasase intr-un cuib aici in gradina la noi, asa ca i-am luat in casa si cam asa faceau: cum ne vedeau tipau din rasputeri, deschideau ciocul la maxim si asteptau nectarul.. exact ca Daris :)

Celelalte is lesne de ghicit.. deh, vine din familia Motan, Daria Motan.