De 4 ori i-am dat Dariei lapte praf. Nu imi pare rau caci eram in situatii limita, disperata, dar de cele 4 ori a avut acelasi efect: knock out, pass out, "dead".
Pima data a fost cand a vea 2 zile, in prima noapte, pe care am petrecut-o direct acasa nici nu prea stiam cum sa ii dau, desi in spital o pusesem la san, eram varza asa ca pe la 5 am l-am trimis pe Luis dupa o cutie, caci evident ca nu aveam in casa tentatia.
Apoi eram la spital pt testul ala din calcai (tamis) si nu ma simteam confortabil sa o alaptez in public, nici nu stiam cum fara perna speciala, iar celelalte 2 dati eram eu pur si simplu epuizata, nu mai puteam sta cu ea la san, imi cadeau mainile si capul de somn, asa ca am apelat la formula.
Ceea ce e extraordinar e ca mereu a avut acelasi efect: a facut-o pe Daris sa doarma cate 7 ore, nemiscata, a umplut-o ca pe un purcelus de Craciun. Asta in conditiile in care de la san manca cate o ora si uneori voia din nou peste alta juma' de ora. Da, laptele matern nu e satios ca formula, se digera rapid, in 20 de minute nu in 2 ore ca praful, dar totusi... ce pun taica oamenii astia in miraculoasa formula de il drogheaza in halul asta pe copil? E normal asa ceva? E bine, e sanatos?
Nu stiu cat de bine, de sanatos.. dar stiu sigur: e ceea ce orice parinte isi doreste, no? sa ai cateva ore fara stresul cel mic pe care cum sa nu, il iubesti, nu-i asa?
Atunci cum sa nu fie nene tentatia mai mare ca diavolu' insusi, formula in 10 minute si doarme de sparge patul sau laptele matern dat o ora si peste juma de ora striga de foame? Hm... tentant, nu? Poate ar avea nevoie de o exorcizare prafurile alea magice, sau mai bine prafuitorii magici.
No comments:
Post a Comment