Frustrari cu miros de lapte

Am zis ia sa fac un rezumat de cum a mers pan' acum cu alaptarea, caci apoi uit. Acu' suntem bine merci, dar daca ma uit in urma, am avut ceva de luptat.

In prima luna a stat Daris agatata de mine aproape non-stop. E simplu de zis, dar greu de rait, tentatia sa ii dai biberon e enorm de mare, "doar ce, au mai crescut si altii cu formula si n-au murit", nu-i asa? :D

In prima saptamana a fost cel mai greu, mameloane plate, Daris se oftica ca nu avea de ce apuca, io ca ma durea, aparatoarele de silicon nu au fost de mare ajutor, dar statea la san toata ziua mai plangea o mai ridicam sa se calmeze, o mai pasam lui Luis, apoi iar la mine si pana la urma manca.

Dupa vreo 2-3 saptamani cand eram mai ok cu alaptatul a inceput sa "isi faca valiza de ora 7", deci de la 5 la 6 pm de ex stat la san o ora, ne imbracam sa iesim si noi la plimbare, incepea.. laaa laaa.. ce are? Ii era foame!! De ce, de unde, frustrare, nu-i bun laptele meu, ce are si de ce mereu cand vrem sa iesim. Deci da-i biberonu cu laptele meu, oi pe strada, ori in fata usii au uneori pur si simplu dezbraca-te si pune-o inca o ora la san si cu asta basta. Apoi am citit ca pe la o anumita varsta exista o "foamete" de ora 6 pm, ei la noi era la 7.. cand bb se pregateste pentru noapte. Intr-adevar era cand Daris incepuse sa doarma mai bine noaptea, cate vreo 5 ore fara sa se trezeasca.

Pe la o luna si 3 saptamani s-a dus fericirea cu somnul frumos, de la 12 la 5-6 dimineata si se trezea pe la 1 sau 2 am. Tot asa, da-i san pe la 12 si pe la 2 biberonul cu lapte, macar nu era formula... dar manca mai mult inainte de a dormi cateva ore. Biberon ca sa manance repede, ca io nu mai puteam inca o ora sa o tin agatata de mine, flux rapid care o facea knock out, o plimbareala mica si apoi nani, caci altfel nu mergea.

Acu' are 3 luni si de vreo 2-3 saptamani nu mai stie ce e ala biberon. :) Adica iesim la plimbare intre mese, de obicei asteapta pana acasa, nu largim mai mult de 4 ore intervalul intre 2 mese, si ea de fapt l-a spatiat asa, seara numai la tzitzi, incepem pe perna de alaptat si apoi in pat pana adoarme.

Phew, nu pot sa cred ca nu mai am musai nevoie de biberon, era un stres! Nu ca il exclud de tot, cand e cazul i-l dau, dar macar stiu ca nu mai e o constanta, in fiecare zi sau noapte ci ocazional.