Breast Crawl - Initiation of Breastfeeding

De unde vine fericirea

Da, de unde vine fericirea, adica ce ma (te) face fericit? Nu am sa dezbat subiectul asta filosofic si fara a cadea intr-o explicatie metafizica, criticand anumite tendinte am sa zic de unde imi vine mie fericirea.

In general mamicile zic ca fericirea lor vine de la copii, bine, astept si eu sa simt asta. Dar nu despre copii o sa scriu aici. Ca sa imi urmez hobby-ul, adica sa critic ce ma deranjeaza (in sens constructiv :D), o sa mentionez o eroare frecventa vazuta in jurul meu. Oamenii cred in general ca fericirea vine din exterior, eu nu. Ma deziluzioneaza sa vad ca din ce in ce mai multi isi cumpara imediat "fericiri", le trec la catastif si mai mult, le "impart" (adica se dau mari) cu altii. E la mare mare moda sa ne culegem fericiri din calatorii. Da, din calatorii, tre' sa vizitezi nush cate tari pe an, tre' sa te duci peste tot ca sa ai apoi ce zice: am fost si am vazut, asta, asa ca o ecuatie da raspunsul "ce tare"! Gata asta-i fericit! Gresit! Nu e fericit deloc. Si ce e rau in a te duce si a vizita sute de tari si locuri pline de cultura, sau cool, ce e rau? Nimic! E chiar de bine, iti aduce SATISFACTIE, dar nu FERICIRE! Aha.. cam in asta rezida diferenta. Ne cumparam satisfactii pe care, cu atata simplitate le numim fericiri, de fapt nici macar, punem mai conceptual, numim asta FERICIRE! Ei bine, nu e, nu e si nu e punct. E o iluzie de fericire si in cel mai super caz eu o numesc satisfactie. E rau sa fii mereu satisfacut? Ba deloc, da' nu confunda: sunt satisfacut cu sunt fericit, atat tot!

Deh, cum sa nu inventez, nu? Ca io ma "laud" n-am fost nici la Paris, nici la Londra, Madrid, sau New York. Ca sa nu mai zic de Japonia sau Hawaii. Nici macar n-am traversat aici la 300 de km de mine, in Texas sa vaz cowboy cu ochiu' meu. Scriu din invidie, no? Ei bine, nu! Jur, sau mai bine zis, juramantul nostru suprem : Jur pe Muki! Deci e adevarat.

Nu calatoriile in sine is ceva rau, ci cum le vad unii, altii. Mi se ridica blana pe spate cand aud ca am fost in toate colturilel umii.. ei si? esti happy, no? Bei, ma lesi?!

Cum ziceam, eu ca sunt osandita de soarta (haha!) nu am cum sa imi extrag fericirile de la rusi sau bulgari, greci sau croati, asa ca fericirea mea vine din interior. Tare, nu? Am zis asta ca sa dau lumea pe spate, am reusit, nu? :D Seriously now, tare sau ne-tare e adevarat si cum stiu asta? Ca am simtit-o, e o experienta de aia inaltatoare, cand nu te intereseaza ce e in jurul tau, daca seful e ok sau nu, daca te topesti de cald pe strada si nu ai masina cu aer conditionat dar te simti fericit. Mama, am citit faze de astea de atatea ori, mi se parea tare, ca idee, dar nu se compara nimic cu a TRAI asta. Eu zic ca e un dar, un cadou asa, caci nu stiu daca intelege cineva decat daca a simtit acelasi lucru. Eu asta am numit fericire. Cred ca fericirea iti e data sau nu. Satisfactiile ti le faci tu, deh again, pana si proverbu' e gresit "Fericirea ti-o faci singur" nu beeeei, se cheama satisfactie, nu se cheama fericire, uof uof... e totul interpretat gresit.

Ei bine, va doresc sa gasiti fericirea, ca satisfactiile le gasiti oricum dar sa stiti ca nici o gramadoaie de satisfactii nu duc la fericire, sunt concepte total diferite, de ce oare nu ne invata nimeni asta? Multe lucruri nu ne invata nimeni, de ce oare?!

Cred ca urarea atat de banala "Sa fii fericit" este, pana la urma, cea mai grozava! Nu toti ajung sa o simta.

Despre rasfat...

Articol luat de pe DC:

Intrebare: Daca ii acord bebelusului meu prea multa atentie si dragoste inseamna ca il rasfat?

Raspuns:

Vestea buna este ca, impotriva a tot ceea ce ati auzit, dvs. nu puteti rasfata un bebelus (si chiar si un copil ceva mai mare). Ca toti bebelusii, si al dvs. a intrat in aceasta lume convins ca dvs. sunteti parintele ideal, care-i acorda ingrijirea ideala. Dragostea pe care i-o acordati este masura cu care bebelsul isi masoara aprecierea. Raspunzand dorintelor copilului, in special dorintei sale de atentie, nu il rafatati si nici nu il faceti sa devina egocentric sau incapabil sa amane rasplata meritata. De fapt, dorinta copilului dvs. de a va atrage tot timpul atentia va scadea pe masura ce el va deveni sigur de iubirea dvs. neconditionata. Cand incercati sa-l faceti cat de fericit se poate, sa-i alinati plansul, ii sustineti de fapt optimismul innascut si ii dati sentimentul de a fi indeajuns de "implinit" pentru a imparti totul si cu altii. Copilul dvs. va descoperi astfel ca viata nu-i da intotdeauna ceea ce vrea, dar poate avea intotdeauna din partea dvs. dragoste si apreciere.

Copii "rasfatati" se poarta in moduri care contrariaza adultii, nu din cauza ca au primit prea multa atentie, ci prea putina. Parintilor li se spune ca sunt manipulati de copilul lor care plange, dar aceasta este departe de adevar. Toate studiile in acest sens au aratat ca nici un bebelus nu poate simula nefericirea, iar plansul nu este un act controlat/calculat. Bebelusii plang pentru ca uneori se simt coplesiti si au nevoie de dragostea dvs. Daca nu exista nici un raspuns la lacrimile lor, ei pot sa se simta neiubiti pe masura ce cresc.

Pe de alta parte, pentru ca dvs. sunteti pentru copilul dvs. cea mai mare bucurie, cand ii acordati acestuia toata dragostea si atentia dvs. ii claditi de fapt o "magazie", o rezerva de "bine", care-l va ajuta sa devina puternic si razbatator, sa treaca peste toate dezamagirile si frustrarile.

Deci mai bine sa iubim copii, indiferent de varsta si mai ales sa le aratam asta, caci copii rasfatati, care fac scenete si se dau cu fundu de pamant in mijlocul strazii nu sunt cei carora li s-a acordat atentie (desi multi ar zice: eeee nu e adevarat, dar sorry asa e), ci exact cei care au fost ignorati si nu stiu cum sa atraga cat mai mult atentia prin actiunile lor extreme. Poor them! :(

Sarcina si Copii

In contextul de fata majoritatea timpului mi-o petrec cautand informatii despre copii si sarcina (fiind in a 13 saptamana de sarcina), am gasit o gramada si am invatat multe, am citit unele lucruri controversate, si altele care mi-au confirmat ceea ce credeam mereu.

Asadar, stiu ca mai normal ar fi sa scriu despre sarcina, dar m-am dus putin mai inainte si mai multe citesc despre copii, caci acolo is mai multe de zis.

Sunt happy pentru ca inclusiv unii specialisti imi confirma parerea despre cum sa cresti un copil, adica nu robotizat. Mereu am auzit in jurul meu (desi eu nu am crescut asa), ca trebuie sa ii inveti cu program pe bb-i, ca la 3 ore sa le dai de mancare, ca sa ii lasi sa planga daca nu au motiv adica, scutecul e uscat, a mancat etc... ei bine nu!!! Bebe nu e un robot, e un strain in lumea asta si tot ce are nevoie e de afectiune (bine, pe langa mancare si haine, na). E ok sa iti hranesti copilul de cate ori iti cere, e normal sa il iei in brate cand plange, chiar daca are pampersul uscat si nu e flamand, e ok sa ii oferi afectiune, e chiar indicat sa il tii lipit de tine, ca sa isi formeze siguranta si confort. Nu il inveti un alintat daca il iei in pat cu tine si nu un "profitor" daca il porti in brate cat mai mult. Abia astept sa il tin pe bebe in wrap, asa ca in acest video:

O alta tema despre care citesc mult este alaptatul, sunt o gramada de aspecte si detalii in legatura cu acest subiect, pe care o sa il dezbat separat. Si aici o garla de mituri si de tehnici proaste care fac din multe mame sa creada ca "nu au lapte", cand de fapt nu exista asa ceva.

Mai aproape de sarcina m-am documentat despre nastere si am ajuns la concluzia ca nasterea in apa este alternativa pe care as vrea sa o aleg. Despre asta voi scrie separat ca am multe de zis. :)

Cat despre peroada sarcinii, si aici am avut de infruntat adica inca mai am de "criticat" liste stupide cu NU-uri, si ma refer la mancare in general. Doamne, daca nu fiecare inventeaza cate ceva si noi, gravidele, ca disperatele incercam sa urmam litera legii, in loc sa ne ghidam dupa informatii, da dar si dupa bunul simt al nostru. De fapt organismul iti cam refuza el ce nu e prea bine de mancat, adica nu am auzit nici o gravida care sa zica ca a bagat numai prajeli si mancare grea, mai toate avem aceeasi reactie de bleh cand simtim miros de ulei incins sau mancaruri grase de genul asta. Dar de aici pana la a interzice rosiile, morcovii si mai stiu eu ce minuni... por favoooor! Eu merg pe ideea totul cu moderatie, normal ca deh, cine nu stie... legume, fructe is sanatoase, nu? duuuh.... deci cat mai multe in timpul sarcinii. Plus ai nevoie de proteine de fapt de toate grupele de alimente. Daca stii sa mananci sanatos stii sa te feresti de ce e rau si pe timpul sarcinii. Nu am chef sa pun lista cu interdictii aici ca ma ia durerea de cap numai cand imi amintesc ce scria pe acolo: nu tu inghetata, nu aia nu ailalta... uof uof...

Dublu si Triplu test.. alt show si cu alea, le las la alegerea oricui, dar e bine de documentat inainte de a adopta toate "fad"-urila astea, ca deh avem tehnologie deci trebuie sa fie de bine pentru mama si copil. Hmmm uneori e doar partial adevarat, alteori total eronat. Nu tot ce se vinde pe piata e o NECESITATE reala, si asta o stim cu totii.

Se pare ca a scris numai contra, hmmm, dar nu asta e tot universul meu de insarcinata. Experimentez sentimente noi si abia stept sa mai desfac puzzle.ul pe viitor, stiu ca ma asteapta o gramada de minunatii, trebuie doar sa iti faci timp sa le savurezi pe fiecare in parte.

Desi mereu am zis ca da, as vrea un copil da imi era groaza de 9 luni de asteptare, ei bine, acum consider ca nu e la intamplare timpul asta, desi noi mereu vrem ca lucrurile sa se intample imediat. Cred ca fiecare clipa/luna/saptamana are un rost bine determinat si ca Dzeu nu a facut la intamplare tot mecanismul asta perfect. Ma minunez cum fiecare clipa are rostul ei atat fizic dar mai ales emotional si psihologic si daca am putea naste in doar o luna de gestatie nu ar fi fost ok. Ca sa nu mai zic de toate cele care trebuie facute, majoritatea nu sunt pentru ca asa zice unul sau altul ci pentru ca asa a fost creat, un sistem perfect. Toate instinctele bebeilor si modificarile mamei sunt intr-o armonie perfecta, e incredibil si de fapt de aceea ma supara cand intervin "oameni de specialitate" cu ideile lor invatate si incearca sa te ghideze cand de fapt de dezvie de la traiectoria normala. Nu sunt flower-power, nu sunt anti tehnologie, anti medicina si anti-evolutie, no way, insa ma deranjeaza cand toate astea se cred mai mult decat sunt, niste simple instrumente si se cred niste mini zei. In fine, alta frustrare pe care cu siguranta o voi mai tasta pe unde va pe aici...

Ah si am o problema, blog-ul asta nu are moace, nu imi place, eu tre' sa ma exprim cu moace domne', uof uof!

Blogul meu

Nu a fost rezolutia Anului Nou sa imi fac blog, ci pur si simplu vreau sa adun intr-un singur loc mai multe informatii pe care le culeg de peste tot, adica sa am ceva organizat. Poate o sa mai tastez si ceva ganduri la un moment dat. :)