Este imposibil sa nu fi auzit in viata expresii gen "asta mi-e destinul", "trebuie sa-ti urmezi destinul, mi-e dat" sau "nu poti schimba destinul".
Pana la o oarecare varsta nici nu stii daca exista sau nu acea soarta de care vorbeste toata lumea, si la orele de literatura comentezi despre "destinul implacabil", deci ideea e pe acolo: ala ti-e dat si punct, tu nu prea poti face nimic, cel putin nu poti schimba situatiile decisive din viata ta. "Asta mi-e soarta!"
Ei bine, adevarul nu e chiar asta, nu e nici total contrar. Este un adevar distorsionat.
Noi, cand suntem creati de Dumnezeu si oferiti in dar mamelor noastre, de bebelusi, de pe atunci, avem un "destin". Insa nicidecum tot ceea ce o sa fac eu in viata e supus destinului, deci nu am avut alternativa. Nu. Noi suntem liberi, ingrozitor de liber, si noi alegem daca ne urmam acel "destin" sau nu.
Ca sa explic din punct de vedere crestin, situatia e cam asa: exista voia mea (a ta) si voia lui Dumnezeu. Noi am tradus voia lui Dumnezeu prin cuvantul destin. Dar am deviat putin. Nu tot ce ni se intampla in viata, cu bune si rele inseamna voia lui Dumnezeu. Aia e altceva, e suma deciziilor noastre, fara a avea vreo legatura cu ce voia Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu ne stabileste clar un drum, asta e linia ta. Acum depinde de noi si numai de noi daca o urmam sau nu. De cele mai multe ori ne deviem de la ea. Din pacate, uneori chiar mult, foarte mult, dar Dumnezeu iti ofera sanse sa deschizi ochii si sa vezi iarasi linia aia dreapta, facuta de el. Tot de noi si numai de noi depinde daca noi luam decizia de a o calca sau alegem iarasi alte cai, mai apropiate sau mai departate de linia aceea dreapta.
Si zic linia dreapta pentru ca Dumnezeu are pentru fiecare din noi un drum perfect, fericit, dar daca noi nu ne tinem de el si luam mereu decizii dupa discernamant pur uman, e firesc sa mergem pe linii frante si ocolite.
Marea alinare e ca Hristos asteapta mereu la usa, candva poate ii deschidem. :)
Pana la o oarecare varsta nici nu stii daca exista sau nu acea soarta de care vorbeste toata lumea, si la orele de literatura comentezi despre "destinul implacabil", deci ideea e pe acolo: ala ti-e dat si punct, tu nu prea poti face nimic, cel putin nu poti schimba situatiile decisive din viata ta. "Asta mi-e soarta!"
Ei bine, adevarul nu e chiar asta, nu e nici total contrar. Este un adevar distorsionat.
Noi, cand suntem creati de Dumnezeu si oferiti in dar mamelor noastre, de bebelusi, de pe atunci, avem un "destin". Insa nicidecum tot ceea ce o sa fac eu in viata e supus destinului, deci nu am avut alternativa. Nu. Noi suntem liberi, ingrozitor de liber, si noi alegem daca ne urmam acel "destin" sau nu.
Ca sa explic din punct de vedere crestin, situatia e cam asa: exista voia mea (a ta) si voia lui Dumnezeu. Noi am tradus voia lui Dumnezeu prin cuvantul destin. Dar am deviat putin. Nu tot ce ni se intampla in viata, cu bune si rele inseamna voia lui Dumnezeu. Aia e altceva, e suma deciziilor noastre, fara a avea vreo legatura cu ce voia Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu ne stabileste clar un drum, asta e linia ta. Acum depinde de noi si numai de noi daca o urmam sau nu. De cele mai multe ori ne deviem de la ea. Din pacate, uneori chiar mult, foarte mult, dar Dumnezeu iti ofera sanse sa deschizi ochii si sa vezi iarasi linia aia dreapta, facuta de el. Tot de noi si numai de noi depinde daca noi luam decizia de a o calca sau alegem iarasi alte cai, mai apropiate sau mai departate de linia aceea dreapta.
Si zic linia dreapta pentru ca Dumnezeu are pentru fiecare din noi un drum perfect, fericit, dar daca noi nu ne tinem de el si luam mereu decizii dupa discernamant pur uman, e firesc sa mergem pe linii frante si ocolite.
Marea alinare e ca Hristos asteapta mereu la usa, candva poate ii deschidem. :)
No comments:
Post a Comment