Nota: Scrierile de acest gen imi sunt oarecum dificil de postat, caci de fiecare data ma gandesc la cate un cunoscut si incerc sa nu ofensez, sau sa fac vreo aluzie care ar putea supara. Sau sa ma judece gresit ca am ales o cale doar ca sa imi afund "suferinta" sau sau sau o gramada de sau. Asa ca zic o data pentru totdeauna, nu fac aluzii, nu ma gandesc la nimeni in particular si nu vreau sa ofensez in nici un chip. Imi imprim si in acest loc ceea ce de ceva vreme scriu, simt si traiesc. De altfel, ma gandesc inca daca mai las blogul asta public sau nu, nu astept rugaminti, nu sunt mironosita, voi decide, dar nu singura.
Bun, sunt o persoana schimbata. Nu doar altfel, insa am o noua viata. Sau mai degraba am inceput o noua viata, am gasit cateva puzzle-uri dintr-un peisaj nou, perfect si ceea ce descopar ma face sa traiesc noua mea viata. Nu, nu m-am afundat in asta din cauza "suferintei" ci tocmai faptul ca am decis sa caut prima piesa din puzzle si mi-a fost data, m-a facut sa deschid ochii si sa vad ceea ce traiam , este exact ceea ce mi-a dat putere sa pun capat unui lucru incorect. Nu urat, ci doar incorect.
Am aflat mult si am trait pe masura si inca sunt la inceput. La inceputul vietii mele in care am decis sa il caut si sa il gasesc pe Dumnezeu. Sau poate El m-a cautat, bine ca acu am deschis usa, in sfarsit.
Nu despre drumul meu o sa zic acum, ci despre o realitate. O realitate pe care daca vrem o luam in seama, daca nu, nu. Dara daca nu o luam in seama, ea nu se schimba cu nimic, ci noi ramanem mai prosti.
Suntem disperati sa judecam totul numai dupa ceea ce vedem, auzim sau mirosim, totul se reduce la palpabil. Daca nu gasim sensul in lumea aceasta decidem pur si simplu ca nu exista. Am bagat capul in nisip, ca strutul. Si traim "fericiti" mai departe.
Noi de fapt nu traim intr-o singura lume, ci in doua: in lumea materiala si in lumea spirituala. Adevarul nu e doar ceea ce vedem in lumea materiala, ci si, sau mai ales, certitudinile pe care le avem in lumea spirituala. Cand privesti Adevarul in totalitatea lui iti dai seama cat de redus ai trait pana acum, cum, doar ca nu ai deschis fereastra larg si ai vazut numai blocul din fata ai crezut ca asta e viata. Unii din noi, desi stiu, din auzite, caci nu din convingere proprie, ca mai exista si altceva dincolo de.... prefera totusi sa se cufunde in grijile si lucrurile pe care le vad, aud, miros, in loc sa se bucure de altceva.
Lucrurile din lumea spirituala sunt perfecte, exista deja, au fost deja implinite, de Hristos, tot ce trebuie e sa le "tragem" in lumea noastra. Si daca nu se manifesta in fata ochilor nostri azi sau maine, nu inseamna ca Dumnezeu nu avea telefonul la el cand am cerut (depinde ce) si ca trebuie sa ii mai spunem inca si inca o data, cu zeci de rugi pe aceeasi tema. El deja le-a facut, instant, poate chiar inainte ca tu sa I le ceri, ele sunt deja in lumea spirituala. Sa le vezi manifestandu-se e firesc si normal, dar bucuria ta ar trebui sa fie aceeasi cand le vezi, ca atunci cand stii ca Dumnezeu a implinit ceea ce tu i-ai cerut, a implinit, numai ca intr-o alta lume, pe care tu nu o vezi cu ochii, doar cu sufletul. E ceea ce se cheama credinta.
Frumos, dar nu doar atat. Sunt, chiar sunt oameni care traiesc asa. Si oricine o poate face, e vorba doar de o decizie. Decizia de a crede.
Uh, e chiar greu de expus ceea ce simti sau gandesti, mult mai greu decat mi-as fi imaginat. Cand o fac altii si tu doar citesti sau asculti pare chiar la indemana oricui.
Sau poate e de la un pahar de vin :D, deci, nu m-am calugarit:)
God bless!
Bun, sunt o persoana schimbata. Nu doar altfel, insa am o noua viata. Sau mai degraba am inceput o noua viata, am gasit cateva puzzle-uri dintr-un peisaj nou, perfect si ceea ce descopar ma face sa traiesc noua mea viata. Nu, nu m-am afundat in asta din cauza "suferintei" ci tocmai faptul ca am decis sa caut prima piesa din puzzle si mi-a fost data, m-a facut sa deschid ochii si sa vad ceea ce traiam , este exact ceea ce mi-a dat putere sa pun capat unui lucru incorect. Nu urat, ci doar incorect.
Am aflat mult si am trait pe masura si inca sunt la inceput. La inceputul vietii mele in care am decis sa il caut si sa il gasesc pe Dumnezeu. Sau poate El m-a cautat, bine ca acu am deschis usa, in sfarsit.
Nu despre drumul meu o sa zic acum, ci despre o realitate. O realitate pe care daca vrem o luam in seama, daca nu, nu. Dara daca nu o luam in seama, ea nu se schimba cu nimic, ci noi ramanem mai prosti.
Suntem disperati sa judecam totul numai dupa ceea ce vedem, auzim sau mirosim, totul se reduce la palpabil. Daca nu gasim sensul in lumea aceasta decidem pur si simplu ca nu exista. Am bagat capul in nisip, ca strutul. Si traim "fericiti" mai departe.
Noi de fapt nu traim intr-o singura lume, ci in doua: in lumea materiala si in lumea spirituala. Adevarul nu e doar ceea ce vedem in lumea materiala, ci si, sau mai ales, certitudinile pe care le avem in lumea spirituala. Cand privesti Adevarul in totalitatea lui iti dai seama cat de redus ai trait pana acum, cum, doar ca nu ai deschis fereastra larg si ai vazut numai blocul din fata ai crezut ca asta e viata. Unii din noi, desi stiu, din auzite, caci nu din convingere proprie, ca mai exista si altceva dincolo de.... prefera totusi sa se cufunde in grijile si lucrurile pe care le vad, aud, miros, in loc sa se bucure de altceva.
Lucrurile din lumea spirituala sunt perfecte, exista deja, au fost deja implinite, de Hristos, tot ce trebuie e sa le "tragem" in lumea noastra. Si daca nu se manifesta in fata ochilor nostri azi sau maine, nu inseamna ca Dumnezeu nu avea telefonul la el cand am cerut (depinde ce) si ca trebuie sa ii mai spunem inca si inca o data, cu zeci de rugi pe aceeasi tema. El deja le-a facut, instant, poate chiar inainte ca tu sa I le ceri, ele sunt deja in lumea spirituala. Sa le vezi manifestandu-se e firesc si normal, dar bucuria ta ar trebui sa fie aceeasi cand le vezi, ca atunci cand stii ca Dumnezeu a implinit ceea ce tu i-ai cerut, a implinit, numai ca intr-o alta lume, pe care tu nu o vezi cu ochii, doar cu sufletul. E ceea ce se cheama credinta.
Frumos, dar nu doar atat. Sunt, chiar sunt oameni care traiesc asa. Si oricine o poate face, e vorba doar de o decizie. Decizia de a crede.
Uh, e chiar greu de expus ceea ce simti sau gandesti, mult mai greu decat mi-as fi imaginat. Cand o fac altii si tu doar citesti sau asculti pare chiar la indemana oricui.
Sau poate e de la un pahar de vin :D, deci, nu m-am calugarit:)
God bless!
No comments:
Post a Comment