Din nou despre alaptare. E evident de ce, nu ca as fi fost vreodata "out" dar acum sunt mai mult "into" pentru ca incerc sa o ajut pe sora sa se tina de alaptat si e din ce in ce mai greu, iar frustrarea e din ce in ce mai mare.
O data pentru ca sunt la departare de ea si doi pentru ca nu stiu cum poate sa iasa din impas. Mi-e ciuda caci simt ca daca as fi fost acolo, langa ea, as fi putut sa o ajut mai mult. Asa la distanta, fiecare convorbire e cam haotica si orice sfat de-al meu suna revoltator si un pic a repros, excat de ceea ce nu are nevoie.
E greu cand bebe plange chiar daca il tii la san 3 ore si il pui 10 minute deoparte, e greu cand bebe e invatat din prima zi de viata sa traga la biberon, de niste capre ignorante de asistente, e greu cand faci ragade si numai gandul ca pui o ventuza pe tine te face sa iti iei campii. E si mai greu cand tre' sa tragi la pompa si nu iese, dar cand o lasi din mana ti se uda camasa de lapte, de parca ai vrea sa storci bumbacul ala direct in biberon. Cand esti nedormit de multe zile si cand ai posibilitatea sa dormi pur si simplu nu poti, cand nu ti-e foame si uiti sa mananci si mai ales cand ai nervii intinsi la maxim.
Daca as fi fost acolo... daca si iar daca. Poate nu as fi facut nimic, sau poate as fi ajutat-o. Nu stiu cum, caci tot ce stiu ii zic si de la distanta.
Cred ca nu suntem pre-setate de dinainte de nastere ca tot ce trebuie sa facem e sa stam NON STOP cu bebe la san. Bebeii astia mici de tot nu mananca si dorm, ci mananca si mananca si intre timp ce mananca mai inchid un ochi si apoi iar mananca si mananca. Avem asteptari diferite de ce e cu adevarat realitatea cu un bebe care mananca numai la san.
Mai am o nedumerire. Se stie ca daca ii dai biberon si san, o sa se invete numai cu fluxul rapid al biberonului si nu o sa mai vrea sa traga la san, prin urmare renunta la acesta si ramane numai la biberon. Toate mamicile din Ro pe care le cunosc eu si au adoptat mixul asta au terminat prin a da numai biberon. Ei, aici in Mx cam toate fac asa. Ele nu stiu faza ca nu mai vrea sanul apoi, ele stiu ca se poate da de ambele mult si bine.... si asa fac. Si bb lor asa merg in continuare! Cum? De ce? Sa fie oare implinirea a ceea ce astepti? Nu e coincidenta, cunosc multe in situatia asta, de fapt, toate!!! Si le dau de ambele pana pe la un an, "cat e bun laptele matern".
Nu e locatia, nu is planetele, nu e invocatia mayasha, nu e nimic de genul. E exact ceea ce planuiesc si ceea ce se intampla. Daris la 2 luni bea de 8 ori la san si 1 data din biberon si iEn cateva saptamani deja ii placea biberonul si facea figuri la san, daca nu ii ziceam stop nu mai aveam viata lunga cu alaptatul. Si stiam asta, deci eu as fi urmat pattern-ul romancelor.
E greu si frustrant.
O data pentru ca sunt la departare de ea si doi pentru ca nu stiu cum poate sa iasa din impas. Mi-e ciuda caci simt ca daca as fi fost acolo, langa ea, as fi putut sa o ajut mai mult. Asa la distanta, fiecare convorbire e cam haotica si orice sfat de-al meu suna revoltator si un pic a repros, excat de ceea ce nu are nevoie.
E greu cand bebe plange chiar daca il tii la san 3 ore si il pui 10 minute deoparte, e greu cand bebe e invatat din prima zi de viata sa traga la biberon, de niste capre ignorante de asistente, e greu cand faci ragade si numai gandul ca pui o ventuza pe tine te face sa iti iei campii. E si mai greu cand tre' sa tragi la pompa si nu iese, dar cand o lasi din mana ti se uda camasa de lapte, de parca ai vrea sa storci bumbacul ala direct in biberon. Cand esti nedormit de multe zile si cand ai posibilitatea sa dormi pur si simplu nu poti, cand nu ti-e foame si uiti sa mananci si mai ales cand ai nervii intinsi la maxim.
Daca as fi fost acolo... daca si iar daca. Poate nu as fi facut nimic, sau poate as fi ajutat-o. Nu stiu cum, caci tot ce stiu ii zic si de la distanta.
Cred ca nu suntem pre-setate de dinainte de nastere ca tot ce trebuie sa facem e sa stam NON STOP cu bebe la san. Bebeii astia mici de tot nu mananca si dorm, ci mananca si mananca si intre timp ce mananca mai inchid un ochi si apoi iar mananca si mananca. Avem asteptari diferite de ce e cu adevarat realitatea cu un bebe care mananca numai la san.
Mai am o nedumerire. Se stie ca daca ii dai biberon si san, o sa se invete numai cu fluxul rapid al biberonului si nu o sa mai vrea sa traga la san, prin urmare renunta la acesta si ramane numai la biberon. Toate mamicile din Ro pe care le cunosc eu si au adoptat mixul asta au terminat prin a da numai biberon. Ei, aici in Mx cam toate fac asa. Ele nu stiu faza ca nu mai vrea sanul apoi, ele stiu ca se poate da de ambele mult si bine.... si asa fac. Si bb lor asa merg in continuare! Cum? De ce? Sa fie oare implinirea a ceea ce astepti? Nu e coincidenta, cunosc multe in situatia asta, de fapt, toate!!! Si le dau de ambele pana pe la un an, "cat e bun laptele matern".
Nu e locatia, nu is planetele, nu e invocatia mayasha, nu e nimic de genul. E exact ceea ce planuiesc si ceea ce se intampla. Daris la 2 luni bea de 8 ori la san si 1 data din biberon si iEn cateva saptamani deja ii placea biberonul si facea figuri la san, daca nu ii ziceam stop nu mai aveam viata lunga cu alaptatul. Si stiam asta, deci eu as fi urmat pattern-ul romancelor.
E greu si frustrant.
11 comments:
Dahnah, alaptatul e in primul si in primul rand rezultatul unui "state of mind", un fel de "daca vrei cu adevarat poti". Asta e cheia succesului in alaptat. Reusesc cele care cred ca pot si vreau (si cele cu o anumita doza de delasare :D). Chiar daca erai acolo nu schimbai nimic. Si nu poti face nimic, daca ea doreste suportul tau, il cere, ofera-l, dar las-o pe ea sa decida si sa ia initiativa. E singurul mod in care o poti ajuta. Altfel risti un frecus intre voi.
Da, bebeii se nasc cu nevoi uneori absurde dupa asteptarile noastre: sa suga ore in sir, sau sa stea treji si sa scartaie toata noaptea, sau sa urle ore in sir zi de zi in primele 3 luni. Nu e vorba numai de alaptat cand vine vorba de disponibilitatea noastra fata de ei in a le satisface nevoile. La asta se rezuma totul.
Din fericire, pentru alaptat este replacement: sticla si suzeta, pentru celelalte nu. Fiecare mama stie care ii sunt limitele si asta este. Poate ca ai luat-o prea personal cu succesul ei in a alapta bebelusul, don't push, parerea mea.
Cat despre copiii din mexic, tu stii cel mai bine, dar eu zic ca e ori o coincidenta, ori suplimenteaza dupa ce mai cresc, nu newborn.
am scris o gramada, dar detaseaza-te un pic si o sa stii ce aveti de facut. Bafta!
Dana, exista posibilitatea (mare, zic eu) ca bebe sa nu prinda bine sanul. De acolo pot fi si ragadele, si laptele mult (sanul e stimulat insa nu e golit) si plansul fara san.
Ai putea sa afli cumva daca se ataseaza bine la san? Cat din areola intra in gurita, daca se aude cum trage aer, detalii din astea?
la inceput a apucat gresit, e sigur, acum cred ca e bine, ca are buza de jos rasfranta si asa, insa ranile is cam mari si trebuie ceva timp ca sa se refaca.
Da, probabil ca iau personal experienta ei, insa cam asa am fost obisnuite cand eram impreuna, ce i se intampla ei e ca si cum mi s-ar intampla mie si invers, de aia simt esecul :(
mQ, da, stiu, exact de aia mi-e ciuda ca unele persone cunoscute de noi care pur si simplu alapteaza... by default, fara riduri inmultite, peri albi nou nouti si tot stresul pe care tu il cunosti foarte bine. uof! cum merge la unii, frate, asa?
Hai ca vine si sfatul uneia care nu a reusit. Si in primul trebuie sa spun ca MQ ( ca intotdeuna) are dreptate. Alaptatul ESTE rezultatul unui "state of mind", al unei anumite "delasari" sau "relaxari", daca vrei, dar, as mai adauga eu tine foarte mult si de gradul de toleranta pe care il are persoana respectiva la durere.
Din experienta mea, iti pot spune asa: hemoroizi la mine, mari, da' mari cit China, nu puteam sta in fund, pe o parte, pe nimic, doar intinsa pe spate, din a doua zi (avind deja sfircuri sensibile de pe vremea cind nu eram gravida) eu aveam deja sfircurile varza (cu toate consultantele lu' peste prajit) de ma p...pe mine de durere cind piticul sugea din ele (iar Bryce a prins sfircul a la carte).
Cind am ajuns acasa de la spital eram intr-o durere insuportabila ( ma rog, am ajuns sa-mi fac operatie de hemorizi etc, da' eu tot vroiam sa continui, a venit consulantul acasa, mi-am inchiriata pompa etc). Din cauza durerii, a stresului, pur si simpu a acelui "state of mind" general prost, productia mea de lapte in loc sa creasca, scadea etc...
M-am intins prea mult, insa, ce vreau eu e sa zic privita situatia si din partea cealalta a baricadei, e ca decit sa alapteze si sa fie amindoi frustrati, mai bine sa ramine pe varianta formulei.
E adevarat alaptarea e grea si in cele mai multe cazuri nu vine asa de natural, precum s-ar crede.
Mult noroc si numai ginduri bune de la o mamica formulista.:)
Clara, merci mult ca te-ai intins, foarte de folos. Stiu ca pe atunci tot tu mentionasei de sfarcuri sensibile si facuse click si la mine, aveam oarecum aceeasi problem (nu atat de intens ca tine, dar era). Si acum uneori mai am asa o sensibilitate dupa alaptat.
Chiar ca e ciudat ca daca tu, care ai avut consultantul la usa, (imi amintesc ca "te invidiam") si cu toate facilitatile de pompa aia cula si tot nu a mers, e clar ca mai exista mereu cate o problema de luat in seama.
Si la sora cam aceeasi chestie e: durere imensa de plange cu bb la san, desi pare ca apuca bine bb (nu poti fi 100% sigura, dar pare ca da) tot e nasol. Mai nou, nici nu mai vrea sa apuce, s-a cam invatat cu biberonul.
Merci tuturor de raspunsuri /XD
Clara, din experiente invata omu'! :)
Dana, ce mai vreau eu sa adaug si cred ca-i foarte important in caz ca-s si alti ochi pe-aci este: perioada asta de durere si neplaceri e temporara, dureaza max 1 saptamana sau 2, dup-aia deja incepe partea frumoasa a alaptatului si care curge cu sens, in care te feliciti ca n-ai renuntat, daca ceea ce doreai e sa alaptezi. Asa ca totul se reduce la thresholdul pe care il are fiecare dintre noi la durere si la prioritati (de exemplu cineva care vrea sa iasa mult fara bebe nu are asa motivatie in alaptat). Eu am avut exact problema Clarai, mai putin operatia, dar una din diferentele dintre noi este ca eu rezist foarte bine la durere, sa fie mare, dar sa fie pe perioada determinata, altfel clachez. La sfarsitul zilei persoanele care nu pot alapta fizic sunt foarte, foarte putine, restul ar putea... cu un pret. Si aici intervine individualitatea fiecareia.
Stii ce vorbeam ieri de cumnata mea? Oh, well, ghici de ce era asa liniste? Nu se satura cea mica! :))
mQ, da, bine ar fi sa invatam din experientele altora :D
La mine alea 1, 2 saptamani au fost can 2-3 luni, de frustrare si problems, nu atat de mari, adevarat.
Nu le intelegeam pe cele care vorbeau ca alaptatul e o placere! Am mai scris io despre asta. A durat ceva, dar am gasit si luminita de la capatul tunelului.
(nu-nteleg... adika inceput bebelina sa faca scandal acum, sau ironie la sintagma "nu se satura"? :P)
Eu ma refer strict la ragade serioase, mastite, dureri fizice cu alte cuvinte. Dupa ce treci de asa ceva restul problemelor ti se pare floare la ureche daca nu o dai in aia cu "nu se satura". Cum a dat-o cumnata mea (ea n-a avut nici un bai cu ragade).
BTW, sora ta a incercat si cu aparatori?
da, cu aparatori a mai incercat si a fost mai ok, mai ales ca asa mai si scoate mamelonu' care e plat.
a inceput si la voi suplimentarea sau doar ideea ca nu se satura?
Da, deocamdata e pe mixt. :)
Post a Comment