Amigable update

Azi din nou mare show pe Daris, striga oamenii pe strada ca de obicei. Numai ca s-a intamplat o chestie absolut emotionanta. Noi mergeam spre parc si dintr-un magazin au iesit 2 gemene de vreo 4-5 ani, frumushele foc, cu parul blond, ondulat si prin in 2 cornite, sora lor mai marisoara si maicasa tinerica tare. Toate 3 copilele au sarit pe Dari, au inceput s-o imbratiseze, ea in carut, s-a stranga rau de tot, toate 3 calare pe ea. Una din gemene facea "es mia, es mia!" haha, si cealalta o apuca mai tare pe dari spre ea, ca sa arate ca "e a ei" de fapt.
Dari a ramas cam stoned, ca au luat-o asa pe nepusa masa, ea pana atunci tot striga dupa atentie dar nu primisese decat complimente si zambete. Acum fara sa strige i-au venit gemenele de hac!
A fost asa dragut, emotionant si rapid ca nu am apucat sa savuram momentul, decat dupa ce s-a petrecut.

Si la intoarcere a dat un hi5 cu un gagel micut tot pe strada, el a intins mana la Dari in carut si ea pac, l-a luat de mana, asa un salut repejor si prietenesc.
La semafor s-a intins dupa geanta unei doamne, a apucat-o fara ca respectiva sa isi dea seama. L. a zis sa o invatam ca pe mainuta aia din film care fura bijuterii, planuri bune are tafsu asta cu ea! Si te mai miri de ce ajung copchiii intr-un fel! :D

Abia astept sa mai ajung si eu pe plaiuri mioritice sa se intalneasca si cu bebeii prietenelor, ca acum am, de-alea cu casa, masa si cupii.

Amigable

Dari e sociabila, ii plac toti oamenii si mai ales copiii. Nu face diferente (inca, haha!) intre care e mai negru sau mai alb, mai rasat sau vagabond.

In parc se bucura, scoate sunete inalte cand vede copii jucandu-se. Ieri s-a intrecut: era in carut si s-a pozitionat ea asa mai in fatza si a inceput sa apuce lumea cu mana. Prima oara s-a intins catre o fetita, a apucat-o de par. :D Apoi si catre alti oameni. Daca cineva nu ii raspundea pe masura, ea incepea sa "ii certe" si asa le atragea atentia "bdea bdea bdea!" si gata, ii cucerea.

Cred ca deja incep sa i se arate trasaturi de caracter. Am crezut ca asa fac toti copiii, dar nu. Verisoara ei nu se entuziasmeaza la fel ca Dari cand se intalnesc. Nu e bine sau rau, ci e.
Sa fie cum o vrea ea sa fie, dar personal as prefera un copil nu timid, insa nu imi plac nici aia bagaciosi. Ma irita aia "dezinvoltii" cu care se lauda in general mamele. Unii ar zice despre mine ca asa sunt, sau eram de mica, dar nu e adevarat. Eu nici macar nu is sociabila, nu imi fac usor prieteni. Cu cei cunoscuti sunt extrem de relaxata si libera, dar cu necunoscutii nu ma arunc decat foarte greu.

Personalitatea si-o va forma ea dar oricum exista mereu niste date predefinite cu care incepe s-o ia la drum.
Si nici nu plange cu persoane straine. Au luat-o in brate necunoscuti si sta cumintica, de fiecare data eram si eu acolo.
In schimb ma cauta mai mult cu privirea si ma prefera, uneori maraie daca ma vede ca plec din camera. Pun pe seama anxietatii specifice varstei.
De la o vreme ma intreb: oare cum va fi Dari cand va fi mare?

Meniu special

E un/o struto-camila cu piureuri si BLW, in toate combinatiile de orez. Azi a fost mai bine, doar 3 kk.uri. Dari a fost in toate zilele happy, ieri si azi a facut concerte de veselie de altfel, "ne-am ras" de-au crapat matzele, de aia nu m-am prea disperat. Oricum, a fost bun tot ce am citit, comunitatile astea virtuale tare-s bune la casa omului.

Pe scurt si pentru viitor, dieta trebuie sa fie cam asa: orez, morcov astea 2 in primul rand, apoi B.R.A.T. -ul adika banana, rice, apple, toast, ei n-au pus morcovul, dar e principal. Se mai poate da si piept de pui.

Hidratare in primul rand, daca nu mananca nu e bai, sa bea trebuie, mai ales daca si vomita mult. Citisem de 150 ml per kg, mi se pare exagerat, adik Daris ar trebui sa bea vreun litru jumate de lichide. Dar cat mai mult posibil, fireste.

In primul rand bea mucilagiul ala de orez, amestecat cu Electrolit, saruri de rehidratare. Ceaiuri nu i-am dat dar e bun cel de menta, de frunze de salcam si la noi se poarta de frunze de guayaba (adik de guava). Daca bb vomita e mai bine sa se dea 2-3 lingurite de lichid la fiecare 10 minute, nu mult de-odata, tocmai pentru a nu varsa. Inca un tip: sa nu se dea nimic nici cald nici caldut, pentru ca accentueaza senzatia de voma. La temperatura camerei e cel mai potrivit.

La medicamente e diferit, eu i-am dat furazolidon si un probiotic, in Ro am vazut asa: Smecta sau Hidrasec, care nu e pentru rehidratare ci e un antidiareic mai puternic, Ecoflorina sau orice alt probiotic si in caz de febra si panadol.
Loperamid e un anti diareic foarte bine tolerat si Metroclopramid impotriva senzatiei de voma.

Meniul a fost destul de bunut: orez, morcov, pui - fierte si facute pilaf, belnduite cu o felie de paine prajita - deci jur, era delicios. Se poate pune si pe felia de paine prajita si asa mananca bb singurel.
Orez cu banana, sau orez cu mar copt (cica nu se da nimic crud), sau cu ambele, tot date cu lingurita sau puse pe paine prajita. Cica sunt si copii mofturosi de nu manance nimic. Dari a mancat. Depinde si cat de rau se simt, imi imaginez ca nu iti vine sa bagi nimic cand esti varza.

Dari azi a mancat singurica pui la gratar.

In caz de se da formula, trebuie inlocuita cu una fara lactoza, neaparat. Se evita lactatele si citricele.

Am mai citit ca iaurtul e recomandat (desi eu am invinovatit initial un iaurt mancat mult si des). Cica iaurt cu banana, seara si dimineata in loc de lapte. Daca e invatat copilul cu biberonul de seara sa i se puna iaurt diluat plus banana. Sfaturi fel de fel.

Daca-or mai fi mai adaug pe parcurs.
Sanatate ca-i mai buna decat toate!

Virus

Nu de calculator, ci de oameni. Cred ca de la o vizita la familie cu copila care se tavaleste pe jos, pune mainile pe catel si apoi o pupa pe Daris, sau cine stie de unde... Daris a luat ceva ca face kk de 5 ori pe zi, asta de cateva zile. Am zis c trece, in final am facut coprocultura, e ceva infectios.
Vorbit la telefon cu pediatru, i-a dat Furoxona, gen furazolidon, am zis ca sa nu ia de la inceput dar azi i-am dat. Maine ii iau si ceva probiotice.
Orez orez si iar orez, apa de orez, orez cu morcov, orez cu banana, orez cu mar copt... toate pasate, caci la lingurita mananca mai mult decat la BLW. Cand vrea ea sa apuce ii pun mush-ul pe o bucatica de paine prajita. Pofta are.

De 2 zile citesc povesti despre copii cu diaree, e ingrozitor, m-am inspaimantat, aproape de fiecare data au ajuns in spitale, perfuzati, deshidratati. E chiar grava treaba asta. Bey, zica cine o zice dar forumul asta de pe DC e fenomenal, o arhiva de stat, pe bune. O gramada afli de acolo.

Dari arata bine, nu pare ca ar avea ceva, asta e bun. Cred ca azi noapte avea si ceva febra, am simtit eu, dar am lasat-o sa isi faca singura treaba. Azi a ras o gramada, sper ca organismul ei e destul de puternic. I-am luat si saruri sa bea, bine ca ii plac.
Si colac peste pupaza ieri ii curgea si nasul, ori o fi o continuare de la virusul asta, ori altceva. Ca si pe mine ma doare gatul, si nasul! Eu de la ea, ea de la mine, amanadoua de cine stie unde... cine stie? Moralul conteaza. Vive la France!

Pisica in noapte

Daris asta le face pe toate organizat. Step by step. A inceput cu rostogolitul, tarziu l-a masterizat. Apoi cu ridicatul in fund, de stat statea in fund devreme, pusa de mine. Apoi se tinea de picioarele mele sa se ridice. De cele mai multe ori se ridica in genunchi si statea asa bine merci. Uneori si in picioare. Apoi de marginea patului - ea pe pat se ridica si privea in jur.
In patru labe a inceput sa se ridice, la inceput cu mainile drepte si cu fundul plecat. Apoi fundul balansandu-se si in final cu mainile si picioarele inalte.
Acum vreo saptamana, cand o adormeam, adica eu adormeam si ea nu avea somn, pe intuneric, in pat, ea s-a pus in 4 labute si a inceput sa dea din ele, sa se miste, numai ca eu adormita am prins numai ultima miscare.

Ieri dimineata s-a trezit ca de obicei, in fund, si-a inaltat cele patru labute, capul pe spate, pozitie de pisica zvelta si a inceput sa o ia de-a busilea. Exact asa, fara emotie, fara nimic nou, de parca facea asta de cand s-a nascut. Azi nu a mai vrut. :)

Pui cu legume si salsa de tomate

- piept de pui
- legume (congelate sau proaspete)
- rosii pt. sos
- iaurt
- ceapa, usturoi
- cimbru, piper (sare)

Puiul taiat cubulete si marinat(i-am dat un clocot intai ca sa fie moale pt. Dari) pus in tigaie cu un pic de unt (sau ulei), ceapa si usturoi. Se perpelesc un pic, se adauga legumele (morcov, pastai verzi, porumb - asta era mixul meu cumparat) se lasa sa scada un pic si gata.

Salsa de tomate:
- se blenduiesc o rosie, ceapa, usturoi, piper
- se pun intr-o tigaie cu un pic de unt si se lasa la scazut (nu pana dispare din tigaie)

Sosul se toarna peste legumele cu pui. Se adauga 2 lingurite de iaurt natural (sau smantana) si se mananca cu pofta!

Cu formula in casa sau nu?

Eu am stiut totul despre alaptare. La nivel teoretic. Imi facusem lectiile bine, stiam ca nu trebuie sa ai formula in casa cand vine bebe ca sa nu te lasi prada ispitei, ca bebe se satura si cu cei 5-10 ml de colostru pe care ii inghite la inceput, ca daca plange il pui de n ori la san, ca desi dupa ce l-ai alaptat ai impresia ca ii e foame sa nu ii dai biberonul, ca suge doar de placere... cam toate astea.
Eram contra formula, era numarul unu, deci eram inhaitata cu ceata de ingeri contra lui (adica al diavolului in chip de lapte praf).

In spital am stat putin, cateva ore, nici o noapte, Daris s-a nascut la 4 am si pe la 8 seara eram acasa, deci prima noapte am petrecut-o acasa. Intr-un fel bine, in altul... eram fara nici un ajutor "de specialitate". Am shashait-o si am pus-o la san toata noaptea, mi se strepezisera dintii si dormeam in fund, caci cum o puneam pe pat, langa mine, cum incepea sa planga. La san nu stiam ce face ea acolo ,uneori cred ca sugea, alte ori cum ca pierdea imediat sanul, aveam mameloanele plate, skating rink ii ziceam. Eram ca o tocilara care invatase pe de rost toata teoria si acum ma blocasem, nu stiam cum sa o fac pe Dari sa apuce sanul. Pe la 5 dimineata am zis gata, ii e foame, caci plangea rau de tot. L-am sunat pe Luis, pe care il trimisesem cu vreo 2-3 ore in urma in alta camera sa doarma cu Pancho (mi-era mila si de el bietul, mieuna acolo singur) si i-am zis sa cumpere o cutie de lapte praf.

Lapte praf mai inghitise Dari in timpul zilei in spital. O singura data si putin, (a zis asistenta) caci era mancata cu lapte de la mine , a luat-o cand eram eu la dush (fapt pentru care m-am ofticat atunci).

Deci, in prima zi, la 5 jumate dimineata ii dadeam lapte praf cu seringa, apoi cu canita, nu stiam cu ce e mai bine, caci biberon nu voiam sa ii pun in gura (era din ceata raufacatorului ) A dormit Daris vreo 6 ore, neintoarsa. Apoi i-am dat numai la san. Lapte praf i-a mai dat Luis de 3-4 ori, si asta numai cand eram eu atat de obosita incat nu mai puteam sta o ora in fund sa ii dau sa manance.

Eu cand auzeam de lapte praf mi se suia blana pe spate. Nu si nu. A fost bine, caci m-a montat atat contra lui, incat nu as fi dat nici supliment in mod regulat, nici nu as fi renuntat la alaptat, desi mi-a fost greu, nu mi-a trecut prin cap asa ceva.
In spital, o asistenta care desi incuraja alaptarea, mi-a zis ca in prima saptamana sau in primele zile, pana iti coboara laptele e nevoie si de cel praf. La care eu, in sinea mea am zis: "ce proasta-i asta" (lucru oarecum adevarat ), eu nu o sa cumpar asa ceva.

Deci, datorita experientei personale as spune ca da, e buna o cutie de lapte praf in casa, dar depinde de tine daca stii cum sa o folosesti si cand. Pentru mine a fost o solutie salvatoare, dupa o zi de baby shower, o noapte de travaliu si nastere, o zi in spital cu bb nou nascuta numai langa mine si neinchis nici un ochi, plus o noapte de shushuit bebe si nedormit... deci 2 zile si 2 nopti nedormite deloc, alea 6 ore de somn de dupa formula au fost salvatoare. Asa am putut in ziua urmatoare sa o alaptez non stop si cine stie ce am mai facut, ca eu altceva nu imi mai amintesc.

Daca as sfatui pe cineva sa aiba laptele praf in casa? Nu, sau nu stiu. Daca e cineva ca mine, care stia ca praful nu e o solutie si ca nu exista sa nu ai lapte suficient pentru bebelus, cred ca e ok. Daca nu, stiu ca tentatia e extrem de mare si de la un biberon, doua, la o cutie, doua nu e decat un pas. Daca te poti stapani sa nu mananci o felie de tort cand esti la dieta, sigur poti sa alaptezi exclusiv si cu laptele praf in casa. Ah, si eu stiam ca sunt asa pentru ca de cate ori ma lasam de fumat o faceam cu pachetul pe jumatate plin in casa, mai serveam pe cate cineva. Cand mi se termina cum ca incepeam sa devin nervoasa. Haha!
(p.s. cu tortul la mine nu mai merge, is mai lasha acum! )

Smart azz

Bei, tot scrie ca astia micii is dashtepti tare si ca absorb ca un burete, dar parca uitam. Pisici nu mai avem, am avut 3, pe rand, si cu 2 intersectii de cate 2, adica Quishi cu Quishiti si apoi Quishiti cu Pancho (care era pisica ei, bastards - adica noi, ca l-am dat!)

Acuma Dari are un nou prieten - cocosu'! :) De doua zile i-l arat si ii vorbesc despre cele 3 gaini care mananca degeaba si cocosul care ne freaca la 6 am cu cantecele lui sub geamul nostru de zici ca-i mariachi. Dari il iubeste tare. Deci numa de 2 zile i l-am aratat iar aseara tot voia la geam ca sa il vada. Cum o luam de acolo cum incepea sa planga de nu mai stiam cu ce sa o pacalim. Azi am experimentat: numai daca aude cuvantul "cocos" scoate un chitait ciudat de soprana bucuroasa, intoarce capul si intinde mana spre fereastra. Beei, deci stie ca tipul ala are nume de "cocos".

La masa cand ii fac semnul si ii zic "apa" intoarce capul spre canita cu cioc, dar deh, asta tot facem de cand a inceput sa manance, adik de 3 luni. Dar cocosu? Asa de repede? Deci trebuie profitat, ca baga tot la cap astia micii.

Cand aude "mancare" clampane din "dinti", adica din gingii, ca un mosulet caruia i-a cazut proteza, e haioasa rau! La "lapte" vine spre mine si ma trage de bluza, dar nu "signs back", inca mai astept. Tre' sa caut semnul de cocos ca sa stiu cum sa ii fac, haha! Nu il aveam planuit.

Asta e investitie pe termen lung, acum tre' sa bagam sa ingrasam porcul pare-se si desi ai impresia ca latri degeaba apoi and or scoate ei tot ce au absorbit (si bune si rele, haha!) om vedea ce isprava am facut. Zic bine?

Hot cakes

Americne, in stil mexican, facute de moi. :) Pentru noi cumparam deja pre-facute, bagam un lapte, un ou, o cajeta deaspura (un fel de caramel delicios) si that's all!

Pentru Daris se face asa:

- lapte matern de la congelator (ca sa ii mai gasesc vreo utilitate)
- un varf de bicarbonat
- o banana pisata
- faina
- scortisoara

Se amesteca pana iese o compozitie mai groasa decat la clatitele noastre. Se toarna cu un polonic intr-o tigaie cu putin ulei sau unt, se zapaceste pe ambele parti si voilá!

Se da la copil asa sau i se pot pune deasupra gemuri fara zahar si alte minunatii.

Gourmet

La borcan, ma scuzati. Am iesit la plimbare cu vreo doi biscuiti la mine, just in case. Pe drum Daris i-a halit repejor, mi-am dat seama ca ii era foame, asa ca ce sa fac, sa ma intorc acasa? Am intrat la magazin, am cumparat un borcanel de mancare, Gerber Gourmet, curcan cu vegetale, ca tot nu ii fac acasa curcan (chiar, de ce?), niste lingurite de plastic, o apa cu cioc, servetele si am mers in parculet, de fapt a la Plaza. Mancare pentru porumbei aveam de acasa (bine ca de astia am avut grija!), i-am hranit si Daris s-a bucurat tare si apoi am hranit-o pe ea. Cu piure si la borcan! Stie sa deschida gura, a mancat tot. Ma bucur ca iaca asa mai iesim dintr-un impas. Si pentru asta, am stat vreo doua ore afara, ne-am mai plimbat, mancate (ea), baute si odihnite.

Dear Kis,

Customize a free digital photo album

La Multi Ani, Andre!

Create your own free digital greeting card

Arta

Tablourile astea nu is doar tablouri sau doar body painting, ci ambele, adica oamenii aia is vii.
M-am impresionat asa de tare ca trebuia sa scriu despre asta!

9luni 1saptamana

9.5 kg - castigat 1 kg intr-o luna
68 cm

Pui cu dovlecei

Azi mancarea pe care o preconizam pentru gaini a fost impartita intre mine si Dari. De cand am facut-o nu aveam chef de ea, dar la pranz am gustat si Daris chiar a mancat (dupa vreo spatamana de pauza)

piept de pui
ceapa
morcov
dovlecei
sos rosii
cimbru, piper, (sare)


Inabusit ceapa+morcov cu apa si un strop de ulei.
Puiul taiat cubulete si condimentat (lasat vreo ora sa patrunda mirodeniile in el) se prajeste in putin ulei.
Peste ceapa, morcov si pui se adauga dovlecelul cubulete, se adauga apa si se acopera cu un capac vreo 20 de minute
Se adauga sosul de rosii si voilá!

I se da autodiversificatului bucatica cu bucatica, de nu, sterge masuta cu ele si ajung pe jos. Asa baga bine la burtica. Daca autodiversificatul e alintat. Daca nu, i se pune tot in fatza si el mananca frumos una cate una.

I se mai inmoaie cate o coaja de paine in sos si el o mananca cu placere. Daca seamana cu Daris.

(Mancare gandita pentru adultii casei dar utilizata in scop BLW-icesc) Iaca, ca tot vorbeam de retete BLW!

Despre poze

E un post urat, dar am Avizul ala scris pe aici, asa ca imi permit
Vad muulte poze intr-o zi, cateva zeci, uneori multe zeci, numai pe forum sunt peste 100 de mamici cu care "am crescut" impreuna, apoi prieteni, blogs si uite asa se aduna.

Ma-nerveaza urmatoarele lucruri:

1. cand boss.ul contului de poze pune nenumarate in aceeasi pozitie, de daca ii dai repede se face ca un filmulet. 100 de poze cu bebele cu mana in sus, in jos, capul spre dreapta, stanga, un muc mai jos si altul tot mai jos. Ma dispera! Nu ca nu ar fi copilasii astia frumosi, dar mai bine faci un film cand bb se muta de pe-un picior pe altul si gata, decat asa frame to frame, e tot acolo si un pic mai putin enervant.

2. cand un user nu face albume separate si incarca 500-700-900 de poze in acelasi album. De tre' sa stai kklau de timp sa se miste ceva, iar daca mai ai si 10 tabs deschise, om te-ai facut!

3. webshots-ul. Eu am laptoputz. Micutz si fara mouse. La webshots nu merge din sageti, tre' sa dau in sus si in jos ca sa vad o poza intreaga si la next picture tot nu merge din taste, asa ca dupa o vreme ma disper si renunt a mai vedea poze. da, stiu, tot eu pierd. Imi place Picasa.

Cam asta, putin si am Aviz, deci nu se supara nimeni

Dragoste la prima vedere

Noooot! (cum are zice Luis)
In luna a sasea am decis eu ca ar fi mai bine sa nasc normal, desi pana atunci eram in debate cu mine insami. Insa voiam o nastere cat mai putin traumatizanta, cine nu? Adica indiferent de cum ar fi fost, eu sa receptez totul ca pe ceva extraordinar si mai ales netraumatizant.

Bun. Cand am plecat la spital (cu dilatatie 8) aveam un scop: sa imi puna epidurala! Nu ma gandeam ca vine bebe ca oare cum o sa fie sau chestii de-astea, normale, noh, eu ma duceam sa imi bage acu in spinare. Pe muchie de timp dar totul s-a intamplat exact cum planuisem. Dupa epidurala, singurul lucru care ma deranja formidabil in sala de nasteri era aerul care ma facea sa ma simt intr-un congelator. Frig rau, rau de tot (da, afara cu 30 si ceva de grade!)

Cand Dari a iesit la suprafata (singura), am vazut-o si nu stiam ce trebuia sa fac, asa ca am zis: "que bonita!", un pic cam fals, am remarcat eu. Apoi, in timp ce o curatau, doctora imi aducea videos si poze pe telefonul ei ca sa o vad, draguta de altfel. Cand am vazut-o mai bine nu stiam ce "TREBUIA" sa fac, sa zic sau sa simt. Daca nu as fi pus in functiune mintea, nu as fi simtit nimic, admit. Nu m-am dat cu capul de pereti de plans, nu mi-a sarit inima din piept de emotie, nu, nimic din toate astea "frumoase". Si Dari era scumpa tare, cu ochii mari, deschisi, din prima secunda de viata (no wonder ca abia ii inchide acum cate juma' de ora la un nap!)

Deci, dragoste la prima vedere... nu a fost. Nu avea cum sa fie. Eu nu m-as fi indragostit la prima vedere de nimic, prin felul meu de-a fi, nu ma ghidez dupa emotii in general. Stiam asta. Poate si epidurala (am concluzionat eu mai tarziu) a avut un rol "negativ" din punctul asta de vedere. Eram blocata, si fizic si emotional, ca sa pot sa reactionez natural. In momentul nasterii naturale se elibereaza hormoni, oxitocina si endorfine care iti dau acea exaltare, acea stare de beatitudine si implicit acel sentiment de realizare de care vorbesc proaspetele mamici.
Ei bine, eu nu stiu daca as fi simtit asta. Pentru ca eu nu sterg o suparare cu 10 bucurii, la mine se pun fiecare in sertarul ei si da, hotarasc eu sa las in umbra una in favoarea celeilalte. Deci eu am fost mereu convinsa ca trauma nasterii m-ar urmari si mi-ar fi atat de vie, incat nu as putea "uita totul cand simt bebelusul langa mine!" - tipica fraza. Oricum, nu am de unde sti, dar intuitiv as merge pe varianta asta. Dupa mai putin de o ora am avut-o la san si ea a inceput sa traga ca si cum ar fi facut asta toata viata, a fost primul pas spre ceva "emotionant".

Deci am nascut fara exaltare si de putin timp mi-am dat seama ca poate am pierdut ceva, un simtamant pe care toti il numesc "unic". Asta nu ma face mai putin mama, fireste, asa cum nici cele care nu alapteaza nu is mai putin mame si nu isi iubesc copilasii mai putin, dar, asa cum ele pierd acel sentiment pe care noi il avem cu puiul la san, asa poate ca am pierdut si eu acel ceva, sentimentul de a-mi vedea bebelusul dupa chinul travaliului si al nasterii naturale. Who knows?!

Paradoxul e in floare... caci daca as mai avea un copil, nu stiu, mai degraba nu cred ca as vrea sa nasc 100% naturel :D asa ca as putea zice ca mi-o fac cu mana mea, no? Ce tot atata ma plang!?

Ingrijirea bebelusului (meu)

Sa imi aduc aminte din urma, ca pare ca a fost asa de demult :)
In timpul sarcinii am citit si am vazut multe videos de ce si cum sa faci, am hotarat cum e mai bine pentru noi si urma sa aplic. Ei bine, nu stiu de ce, dar pur si simplu uneori facem niste chestii de-an porculea, parca iti ia cineva mintile. Cel putin mie mi le-a luat de cateva ori.

Baia: citit, decis: pana la caderea buricului nu o sa ii fac baie baie, ci numai sponge bath, adica cu buretelul umed sau carpulitza. Am facut asa? Nu!! Un mare nu! De ce? De nebuna, nush de ce.
Deci, daca as avea copilul acum in fatza mea, abia nascut nu as mai proceda la fel (zic eu acum).
Pe Daris nu au imbaiat-o in spital, nu se mai poarta obiceiul asta aici, deci am adus-o acasa "originala". A doua zi am bagat-o la baie (nu eu dar la cererea mea)
Si ca si cum nu era de ajuns, in fiecare seara ii faceam baie cu musetel, ea plangea de mama focului, dar am aplicat: "asa e la inceput, apoi se invata" da, asa cum se invata si sa planga singura, in patut, si pana la urma adoarme, no? Ce isprava!

Apoi am decis sa o sterg numai cu buretele umed si totul s-a schimbat. Nu mai plangea. Incet incet am inceput sa ii torn cate un firicel de apa si tot asa pana am revenit la baia normala, dar fara plans si stres.

Deci, pana cand ii cade buricul, stergeti copilul cu o carpulita umeda! Nu e murdar si asa ajutati sa ramana zona buricului mereu uscata. (Dariei i-a cazut la 2 saptamani, f, mult a durat dar s-a cicatrizat perfect)

Nu e nevoie sa umblati la buricut, lasati-l sa se usuce si el cade. Mai e o varianta sa il stergeti mereu cu un antiseptic. Eu am folosit Merthiolate asta si a fost ok. Numai ca dupa fiecare curatare trebuie lasat sa se usuce bine de tot.

De ajutir sunt si scutecele care lasa buricul la aer, ca Pampers Swaddlers, e ok daca aveti, daca nu, nu e musai.

Gura bebelusului nu trebuie stearsa, am citit tot felul de combinatii: ser fiziologic, glicerina boraxata (nici nu am idee ce e asta!) Eu am incercat o singura data cu ser, dar am renuntat si bine am facut. Bebelusul are la un moment dat limba alba, e de la lapte si va trece in scurt timp. Nu e nevoie de nici o interventie pentru a se curata. Lui ii e bine asa cum e.

Ochisorii e bine sa fie stersi cu o fasha sterila imbibata in ser fiziologic. De la coada ochiului spre interior. Fiecare ochi cu cate o fasha separata, in caz de ceva la unul din ei sa nu se transmita la celalalt. Cand ajungeti la inchietura nasului, un masaj usor pentru a desfunda canalul lacrimal e bine venit. Eu am facut asta o data pe zi, dimineata si nu am avut nici un fel de probleme.

Nasul se aspira in cazul in care este "incarcat". Eu am preferat un aspirator de asta, sau batista bebelusului are foarte multi fani, insa mie mi se pare destul de barbara. Cred ca daca se foloseste de la inceput, cand bebe e mic si sunetul aspiratorului e un "white noise" care ii provoaca liniste e ok. Dar folosit mai tarziu cred ca e un real "monstru". Principiul e acelasi, numai ca la BB ai nevoie de aspirator, la NoseFrida esi tu aspiratorul.

Corpul bebelusului nu este murdar, baia nu e necesara in fiecare zi in scopul de a-l curata, ci doar folosita ca ritual de dormire. Deci nu va simtiti prost sau murdari daca nu imbaiati copilul zilnic!

Pentru mine cel mai important este fundul bebelusului. Servetelele umede is de mare ajutor, insa folosite cu precautie. Cand e bebe mic de tot si face kk des e ok sa folositi un servetel pentru a lua "grosul", dar nu abuzati. Eu am folosit inca de la inceput (si acum numai asta) apa sau ceai. Apa calduta sau ceai de galbenele (ajuta extrem de mult daca bb e iritat). Mereu am canita cu ceai, in care inmoi un pic de vata, ii dau o tura prin sapun, spal/sterg, apoi alta de vata fara sapun. Repet de 2-3-4 ori, de cate ori e nevoie. Tamponez cu un prosopel curat si las sa se usuce la aer. Crema pentru bebelusi e de mai multe feluri, eu prefer de galbenele si ceva cu oxid de zinc. Am mai folosit cu succes ulei de cocos, care e de fapt ca un unt, caci e in stare solida (daca nu e extrem de cald in casa) Multi folosesc Petroleum Jelly, care e bun ca repelent de pipi dar nu e bun ca ingrediente (la fel ca uleiul mineral).
Daca folositi scutece lavabile, nici o crema nu e recomandata (sunt de fapt unele, foarte putine in USA). Oricum, mai lasati pielea sa respire, nu astupati cu tone de crema la fiecare schimb de scutec.

Unghiile sunt cauzator de emotii la inceput. Sunt extrem de moi si lipite de degetelul bebelusului. Mie mi-a fost teama sa le tai, si cum nu se zgaria pe fata (ca alti bblusi), le-am lasat vreo 3 saptamani. Le-am mai rupt cu dintii, cu unghiile mele, s-au mai rupt singurele, pana cand le-am rezolvat. Dupa prima tura, cand erau deja dezlipite de piele, am inceput sa le tai cu o unghera speciala de bebelusi o data pe saptamana.

Mayo Clinic are raspunsurile la toate, de foarte mare ajutor :)

Dupa nastere...

Sarcina mea a fost una fara complicatii, cu unele auch-uri, fireste, dar in general totul bine. Nasterea la fel. A nu se confunda insa cu o vacanta in Bahamas. Totul hokey, asha.

Dupa ce am nascut am avut doua probleme: constipatia si durerile de spate. Razboiul nu e castigat pe nici un front inca, dar ma simt oarecum victorioasa ca mi-am extins un pic imperiul.
Constipatia a fost destul de nasoala, alaptam mult, desi beam destule lichide, tot nu era destul, lucru care se vedea si pe fata uscata si parul maltratat. Nici nu mancam des supe/borsuri ci mancare mai de oameni fara timp. Doctora cu care am nascut mi-a recomandat Senna, f. buna de altfel, dar pentru moment. Am incercat sa imi mai schimb alimentatia, foarte greu am reusit. Am tinut-o in hopuri pana acum, la 9 luni. De acu sper sa fie ok. Am mai bagat niste borsuri intre timp. Era si cazul, caci hemoroizii isi faceau de cap, si erau de aia interni, ascunsi dar raniti.

Cea de-a doua problema, durerea de spate, e si ea cu hopuri. Pe asta nu am rezolvat-o de tot.
Cauzele ar fi mai multe: poate incepand cu epidurala (care practic nu mi-a dat nimic de rafuiala, dar cine stie), apoi eu am acuzat mereu faptul ca alaptam noaptea culcata, ca mai toate mamele, si asa ramaneam caci adormeam uneori cu bluza de ma batea vantul la subrate si fireste, intr-o rana. Partea proasta e ca scenariul continua tot asa, tot mai mult pe-o parte dorm, tot de la alaptat. Ar mai putea fi puratatul: wrap, sling sau in brate. De foarte curand mi-am dat seama ca nu pun chiar perfect purtatoarele astea, mereu mai e cate un chitibus, drept pentru care ma doare spinarea. Asa ca toate adunate si cine stie ce mai e in plus dau dureri de spinare pe care nu le-am avut in sarcina.
Si aici in hopuri cu ameliorarea. De cele mai multe ori imi trece (temporar) cu digipunctura (care nu e nici un dragon asiatic cu care nu sunt de acord, ci pur si simplu se preseaza anumite terminatii nervoase). De-acu stiu singura si ma apas si singura uneori, pe punctele la care am acces. Am mai citit ca ar trebui sa imi "intaresc" spatele, adica sa fac exercitii nu doar de intindere ci mai ales de rezistenta, adik ridicat fiare. O sa incep, cand insa, asta nush.

Deci cam astea imi sunt of.urile, in rest toate bune si frumoase. Nici paru parca nu imi mai cade.

BLW

Tot nu prea mananca. Ieri la pranz s-a jucat mai mult, nici macar carnea nu a vrut-o.
Azi dimineata a gustat ceva din fructe, dar cum eu ma destrabalam cu untul de arahide, s-a dat la el. I-am pus si ei pe doua bucatele de paine. Le-a mancat. Apoi, pentru ca nu mai aveam paine langa mine si pentru ca plange daca nu ma vede in raza ei de actiune, i-am dat fara. Asa, pe degetul meu, apucat cu manuta ei, dus la gura ei. I-a placut! S-a strambat un pic ca tot i se lipea de cerul gurii, dar a fost incantata. Daca ea asa vrea, asa ii dam! :)

Fair or not

De multe ori inainte de a scrie vreun post stau si ma gandesc: cine citeste, sa nu zic cumva ceva care ar putea ofensa pe cineva, neintentionat, desigur, dar totusi incerc sa evit sa fac gafe de genul. Acum deh, suntem toate amice, ca ne citim una pe alta, avem puncte comune, dar evident ca mai avem si chesti cu care nu suntem de aceeasi parere, asa ca Aviz: tot ceea ce scriu e o idee personala si mai ales... poa' sa fie de moment, e prea posibil peste cativa ani sa mi se para aiurea. So, luv ya all!

Boon, voiam sa vorbesc despre siblings. Cand e oare cel mai bine pentru un copil sa aiba un frate/sora. Nici prin gand nu imi trece sa mai am acum un copil, si nu ca is impovarata rau, dar nu as vrea. Nu acum. Noi pe Daris "am primit-o" in cel mai magic si dumnezeiesc mod posibil. Nu ca nu am planuit-o, caci am planuit-o, chiar cu o luna de esec, deci nu a fost o intamplare. Dar noi nu ne doream copii. Dumnezeu a lucrat in inimile noastre intai, la amandoi in acelasi timp. Normal ca toti bebeii se nasc intai in inimile parintilor si apoi vin in mod fizic. Dar la noi a fost de la nada la vreau sa vina copila mea! Stiam ca va fi copila, si nu ca rasarise in inima mea, eu nu am avut simturi de astea, ci ne-a spus un mesager de-al lui Dumnezeu, un parinte drag noua. Am si vazut-o oarecum, inainte. In fine, poate despre povestea venirii Dariei o sa scriu vreodata, deocamdata simt ca e ceva prea intim ca sa il pun "pe hartie".

Deci, ziceam despre frati. Cand e "corect" sa aiba un copil o sora sau un frate? Raspunsul cel mai des e "cat mai repede, ca sa fie apropiati de varsta, sa creasta impreuna". E fain ca idee, sau e fain cand sunt mari, dar sincer, eu nu as vrea asa ceva. In afara ca e mai greu deh, cu una cu alta, simt ca i-as fura copilaria Dariei. Poate e aiurea, dar asa imi pare. Ii fur timpul pe care trebuia sa ii petrec cu ea. Nu e vorba ca sunt eu mama buna si petrec timp cu ea, ci e o datorie, TREBUIE sa petrec timpul asta cu ea, nu ca vreau sau nu. Si faza cu "quality time", nu conteaza CAT timp petreci cu CUM il petreci e adevarata, insa nu folosita ca o scuza pentru mamele care ori lucreaza ori pur si simplu nu stau cu copiii lor decat foarte putin. Cred ca daca ar exista un tribunal de copii, cei mari si-ar da in judecata parintii in mod frecvent, si uneori si fratii mai tot timpul. Si ar castiga.

Atunci cand e cel mai bine sa ii faci un fratior? Dupa un an nu, dupa doi? Sau patru? Deja mai sus se considera ca "e diferenta MARE intre ei", nu? Sau cum e fair, sa il lasi fara companie pana la ce varsta? Sa il inveti egoist, asa fara nimeni langa el? Uof!

Cel mai corect e "cand o vrea Dumnezeu". Da, dar daca ma feresc vreun an, doi, patru, cinci, atunci nu mai e ca vrea sau nu Dumnezeu, e ca nu vreau EU. Si daca las sa vedem "daca vrea Dumnezeu".. pai daca El vrea imediat si Eu nu? Tot nu-s fericita, nu?

Fireste ca fiecare familie are propriile preferinte si poate ca nici nu exista un cand e mai bine, cand mai rau, poate ce e bine pentru unii e rau pentru altii. Dar eu simt ca i-as fura copilaria Dariei daca as avea un alt copil foarte curand. Ca sa revenim de unde-am plecat...

In vizita

Da, stiu, altii pleaca peste mari si tari, dar pentru noi azi a fost prima oara cand am fost cu Daris in vizita. La niste prieteni. Nu departe. Nu ca mi-a fost teama dar ma gandeam la una alta. Quishita noastra a fost tare cuminte, s-a jucat cu jucarii de pe acolo, caci prietenii au o fetita de 2 ani si un bebe de 3 luni, s-a jucat si cu fetita, care, de altfel cam obraznica si neascultatoare, s-a uitat la tv, a tras o portie de lapte, numai ca nu a vrut sa doarma, desi ii era somn.
Ea e sociabila de obicei, ii plac mult copiii, in parc ii striga si intinde mana dupa ei, la fel si cand vine cineva la noi cu cate un copilas. Eu am tras cateva piña colada, cu nitel alcool, desigur, tre' sa doarma bine Dari in noaptea asta!

Cand eram insarcinata mereu imi spuneam ca venirea unui copil nu trebuie sa iti schimbe radical viata, ci normal e sa il incorporezi pe micut in viata ta, cu modificarile de rigoare, fireste. Poate noi am exagerat un pic, Dari nici nu doarme decat la san si in pat cu mine, nu cu oameni in jur, zgomote si mai stiu eu ce (ca de exemplu copilasii prietenilor), asa ca am decis inconsitient sa fim mai rigizi. Sau poate pur si simplu viata noastra era si inainte atat de boring incat ea nu a facut nici o diferenta, s-a mulat pe ce a gasit si helllooou.. abia acum imi dau eu seama de asta.

De iesit, am iesit aproape in fiecare zi, si cand era cald si cand era frig, dar mereu in parculete sau de-a lungul soselelor, ca sa implinim kilometrajul impus de Daris, caci pe loc repaus nu ii placea.

Anyway, cu prima ocazie cred ca o se iesim si undeva sa mancam in vreun local, fara prea multa teama. Si pana la urma urmelor, daca plange ce-i? Putem trece peste orice moment!

9 in 9 out

Gata-i, azi s-a echilibrat balanta, e pe zero. A implinit Daris 9 luni... afara din burtica. Tot atatea si inauntru, la caldurica. Astea 9 luni a avut timp sa se adapteze la viata propriu-zisa, asa ca obiceiurile poraste pe care le-a capatat cat era "in" (din cauza masii, fireste), tre' sa le uite. New beginning! :)
Si a debutat cu o noapte fara nici o trezire. Pana a cantat cocosu' dimineata, apoi cateva treziri pana am avut eu chef sa ma scot din pat, adica pe la 11.

In afara ca era super obosita ieri, mai sunt si milestones astea, acu se emotioneaza ca se poate ridica in fund cand e culcata, si numai asta face. Nu o ia de-a busilea, dar se misca in modul propriu: pe spate, se impinge de picioare pana ajunge unde vrea, apoi da un rostogol la stanga sau la dreapta si voilá!
Noua luni e-o viata de bebelush, domne'!

Proteine

Cum spuneam, Daris nu prea se mai omoara cu mancarea. O constanta insa: prefera carnea. De fapt numai asta mananca. Ieri - aruncat cartoful, mancat pestele. Azi - aruncat cartoful dulce, devorat puiul. Si a mai vrut, si i-am mai dat.
O fi necesitand mai multe proteine, eu merg pe mana ei, stie organismul ei ce are nevoie. Sau poate seamana in familia lu' tafsu - carnivori. Mai degraba prima varianta, vedem mai incolo.

Overtired

In seara asta. Problema cu somnul la noi implica faptul ca Daris se trezeste in timpul noptii, dar nu la adormit. Rare ori, cand nu are chef sa adoarme repede, se rostogoleste in pat, vorbeste si isi vede de ale ei (si eu la fel) si cand zice miau miau inseamna ca a obosit, o pun la san si adoarme.

In seara asta s-au invartit planetele. Dupa baie, in timp ce ma pregateam eu, ea statea frumusel pe pat cu o cutie de carton (jucarii alese), cutie care de-o data i-a provocat o stare nebuna. A inceput sa planga, sa maraie mult si enervant. Nici culcata, nici in fund, nici in brate, nimic nu a vrut. Aproape o ora. In bratele nimanui, un marait si plans ciudat. Daca ii distrageam atentia incepea chiar si sa rada, dar apoi revenea la ale ei - adica la maraitul ei. Ingrozitor. Nu a facut niciodata asa. Durere de dinti nu era, caci a fost prima banuiala. Eu cred ca era prea obosita si nu stia cum sa se calmeze, iar cu cat trecea timpul mai mult cu atat mai somnoroasa devenea si tot mai frustrata. Uof! Pana la urma am pus-o pe bratul meu si a gasit sursa cu lapte si s-a linistit. Actiune pe care o mai incercasem inainte dar a refuzat-o complet. Si eu cu ea in brate, cu laptele siroaie pe mine, 3 camasi schimbate, ca la inceputurile inceputurilor, cand dadea laptele pe-afara si eu africana veritabila cu "bijuteriile" la aer.

Pana acum nu s-a trezit, doarme de vreo ora. Zice ca dupa orice trauma (de ex. plansul), omul/copilul doarme bine, asa se explica si rezultatele miraculoase ale metodei Cry-It-Out.
La cata oboseala s isuferinta acumuleaza micutul, nu mai are puterea sa se mai scoale in timpul noptii. Numai ca io n-am facut intentionat!

La dus

De vreo saptamana incoace ne imbaiem amandoua, sub dus. Prima data am pus un scaun, dar mi-a alunecat copila toata insapunata, asa ca am luat o pauza. Apoi mi-a venit ideea sa o sapunesc pe bucati si sa o bag repede la apa dupa fiecare clabuc si iaca-asa nu mai aluneca. Am zburat si scaunul, o tin in brate, chele pe chele uda si nu o mai ia la fuga. La inceput cam intrebatoare, acum mai relaxata, se mai sperie cand o mai stropesc pe neasteptate. E buna si foarte rapida metoda, imi place. Numai ca am nevoie de ajutor la scos, adik o preia tafsu si eu imi continui imbaiatul. Mai bine asa, cand termin dushul am si copila gata imbracata. :)

BLW (kind of)

Dimineata: papaya, pepene rosu, banana - trei sferturi pe jos, o bucata de banana in cap si ceva micut la burduf.

La pranz: piept de pui marinat delicios dupa sfatul intelept al mamicii lui Oliver (lamaie, ulei, usturoi, cimbru si cilantro eu - scrie ea mai incolo reteta), pentru toti, 2 bucati fara sare pt Daris si restul noi. Broccoli aburit pentru ea si am luat si noi si legume congelate-descongelate pentru noi si i-am dat si ei (morcov si pastai).
Dari a mancat doar carnea. Pe brocol incepe sa-l urasca, morcovul n-a fost niciodata preferatul ei iar pasatile le-a zapacit un pic si atat.

Seara: aici e kind of BLW adik nu e caci Luis i-a dat intr-o seara vreo 5 linguri de cereale (pe care de altfel nu le mai suporta demult la micul dejun, mancat cu mana) cu o juma' de mar si juma' de banana. A ras tot, ha! Din nou... cand mananca atat la BLW? Never!
Bon, ideea e ca si asta seara i-am dat vreo 5 linguri de cereal cu jumatate de banana, s-a facut cam juma de pahar si dat cu lingurita. A ras tot, a vrut mai mult
Deci seara nu mai e BLW. Nu imi teama ca o sa invete numai cu piureuri, de fapt ma bucura oarecum ca pot sa ii dau si asa, te scote din impas, pe.un avion, o masina, undeva uitati de lume, iaca bagi un borcanas de mancare si te-ai scos!

Maine facem paste, astea ii plac in general.

Ne-am impotmolit!

Cu mancarea. Intr-o zi nu a vrut sa manance aproape nimic dimineata si nimic la pranz. Seara nici nu am mai incercat. Si de vreo cateva incoace cum ca nu prea mai are chef. Fructele dimineata mai au trecere, mai ales daca nu ii pun tot in fatza ci cateva doar si apoi mai adaug (cu ocazia asta folosesc si semnul de "mai mult"), dar la pranz e cu cantec. Cel putin legume aburite nu mai sunt la moda deloc. Daca e carnita sau paste, da. Cred ca tre' sa ma apuc sa gatesc, caci asa cu aburitele simple si neelaborate nu mai merge.
Azi am facut paste cu legume (broccoli, dovlecel, ardei rosu, pastai verzi), adica era o punga de aia congelata cu toata amestecatura asta si am blenduit o rosie cu smantana. Asta a mancat ceva mai bine. Dar tot sterge tavita cu mana si arunca tot in dreapta-stanga.

Ori s-a plictisit de legume simple, ori e de la caldura (azi: 38° - feels like 41°, sencs a lot!!!), ori gata vrea mancare pe bune, adica facuta. Cam nasol ca noi mancam cam pe apucate, uof!

So, vreau retete BLW! Help!

God bless BLW!

Si pe prietenul Oliver, ca daca nu era el, nu mai cauta mamicuta lui despre subiect, si nu imi mai zicea si mie si uite asa mixam fructe si legume toata ziua de stricam blenderu'.

De ce tocmai acum? Ca uite asa am putut eu sa tai pentru salata boeuf in liniste si pace, exact juma' de ora, cu Daris langa mine, ea mancand in scaunel frumos, fara sa zica miau.

Ea terminase un pic mai repede, asa ca i-am mai dat cate un morcov, cartof si carne din ce taiam eu si in final am fost gata amandoua.
How nice is that, eh?!

"La Mare"

Aici nu se serbeaza Pastele propriu-zis, ci Saptamana Luminata, adica zilele sfinte. Are sens, ziceam eu, numai ca nu, nu are sens ce fac ei. E paradoxal ca intr-o tara atat de catolica toata lumea asteapta "La Semana Santa" ca sa petreaca. Pastele e egal cu vacanta la mare, punct. Sau daca ramai pe loc, inseamna gratar, bere si fun. Nu ca e rau actul in sine, dar e nepotrivit.

Anyway, noi cum nu am fost la mare, am adus "marea" la noi, adica nu la noi, ci la Daris :)