Dari e sociabila, ii plac toti oamenii si mai ales copiii. Nu face diferente (inca, haha!) intre care e mai negru sau mai alb, mai rasat sau vagabond.
In parc se bucura, scoate sunete inalte cand vede copii jucandu-se. Ieri s-a intrecut: era in carut si s-a pozitionat ea asa mai in fatza si a inceput sa apuce lumea cu mana. Prima oara s-a intins catre o fetita, a apucat-o de par. :D Apoi si catre alti oameni. Daca cineva nu ii raspundea pe masura, ea incepea sa "ii certe" si asa le atragea atentia "bdea bdea bdea!" si gata, ii cucerea.
Cred ca deja incep sa i se arate trasaturi de caracter. Am crezut ca asa fac toti copiii, dar nu. Verisoara ei nu se entuziasmeaza la fel ca Dari cand se intalnesc. Nu e bine sau rau, ci e.
Sa fie cum o vrea ea sa fie, dar personal as prefera un copil nu timid, insa nu imi plac nici aia bagaciosi. Ma irita aia "dezinvoltii" cu care se lauda in general mamele. Unii ar zice despre mine ca asa sunt, sau eram de mica, dar nu e adevarat. Eu nici macar nu is sociabila, nu imi fac usor prieteni. Cu cei cunoscuti sunt extrem de relaxata si libera, dar cu necunoscutii nu ma arunc decat foarte greu.
Personalitatea si-o va forma ea dar oricum exista mereu niste date predefinite cu care incepe s-o ia la drum.
Si nici nu plange cu persoane straine. Au luat-o in brate necunoscuti si sta cumintica, de fiecare data eram si eu acolo.
In schimb ma cauta mai mult cu privirea si ma prefera, uneori maraie daca ma vede ca plec din camera. Pun pe seama anxietatii specifice varstei.
De la o vreme ma intreb: oare cum va fi Dari cand va fi mare?
In parc se bucura, scoate sunete inalte cand vede copii jucandu-se. Ieri s-a intrecut: era in carut si s-a pozitionat ea asa mai in fatza si a inceput sa apuce lumea cu mana. Prima oara s-a intins catre o fetita, a apucat-o de par. :D Apoi si catre alti oameni. Daca cineva nu ii raspundea pe masura, ea incepea sa "ii certe" si asa le atragea atentia "bdea bdea bdea!" si gata, ii cucerea.
Cred ca deja incep sa i se arate trasaturi de caracter. Am crezut ca asa fac toti copiii, dar nu. Verisoara ei nu se entuziasmeaza la fel ca Dari cand se intalnesc. Nu e bine sau rau, ci e.
Sa fie cum o vrea ea sa fie, dar personal as prefera un copil nu timid, insa nu imi plac nici aia bagaciosi. Ma irita aia "dezinvoltii" cu care se lauda in general mamele. Unii ar zice despre mine ca asa sunt, sau eram de mica, dar nu e adevarat. Eu nici macar nu is sociabila, nu imi fac usor prieteni. Cu cei cunoscuti sunt extrem de relaxata si libera, dar cu necunoscutii nu ma arunc decat foarte greu.
Personalitatea si-o va forma ea dar oricum exista mereu niste date predefinite cu care incepe s-o ia la drum.
Si nici nu plange cu persoane straine. Au luat-o in brate necunoscuti si sta cumintica, de fiecare data eram si eu acolo.
In schimb ma cauta mai mult cu privirea si ma prefera, uneori maraie daca ma vede ca plec din camera. Pun pe seama anxietatii specifice varstei.
De la o vreme ma intreb: oare cum va fi Dari cand va fi mare?
2 comments:
Hihi, ce faina-i! Draguta de ea! O fi luand-o de la L atunci? Vai ce show ar pune cu pretenu-sau canadez. Eu cred ca le poti vedea temperamentul de cand se nasc, da! :-*
Pepitul rade la negrii amuzat si plange de se scutura camesa pe el la chinezi. Si cum sor-sa are majoritatea prietenelor chineze, uof-uof, mai-mai, ce mai impresie face!
hehe, ce tare e el! face discriminare de rasa, nu-i place galbenu' ai?
Nici L. nu e prea sociabil, suntem amandoi ciudati, fara limite numai cu cei apropiati, dar asa pretenoshi nu prea nici unul. :D freaks!
Post a Comment