Creste!

Daris are 8 luni jumate, creste, nu imi pare rau, desi uneori ma intreb unde e bebelusul ala pe care il tineam intr-o mana. Dar imi place asa mai mare, in primul rand pentru ca incepe sa interactioneze din ce in ce mai mult cu noi.

Daca nu o dor dintii si nu are alta suparare in suflet, Daris rade. Rade foarte mult si zambeste cand cineva o alinta pe strada. E politicoasa. Rade cand o sperii, cand fac eu moace de retard (dupa cum zice iubitul meu sot), cand ma prostesc si vorbesc bebeluseste, cand o arunc in sus sau cand sar cu ea in brate. Rade cand il vede dimineata pe Luis (probabil de moaca lui), cand ii fac semnul de "lapte" si vrea (cand nu, intoarce capul sau ramane serioasa). Se zice ca bebelusii nu zambesc pana la a treia luna de viata. Daris a zambit din a doua zi si de atunci din ce in ce mai mult.

O alta pasiune e sa ne apuce de par. Oricand prinde ocazia. Daca ii zici "NU" si ramai cu o moaca serioasa, zambeste si incearca iar dar renunta apoi. Daca nu, nu mai scapi de mainile ei din capul tau. Cum prinde coama lunga a lui L. cum o "devoreaza".

Acum apuca singura "biberoanele" cu o miscare scurta si ferma ca si cum ar zice: "da-mi ce-mi apartine!"

Vorbeste cu intonatie, singura si cu noi, both.

Creste si nu imi pare rau!