Eu cred ca noi doi, L. si cu mine suntem ciudati. Sau constipati. Sau fricosi.
Noi nu indraznim sa facem mai nimic de cand cu Daris, nu mergem nicaieri, ne gandim de doua ori daca sa mergem la un restaurant.. oare o sa stea Dari cuminte? Oare nu e aerul prea tare dat? Oare nu i-o fi foame? Oare oare oare... si uite asa iesirile noastre sunt numai pe strazi telelei mergem incontinuu cate 2 ore de nici nu stim ce rute sa mai luam ca mi-e sila de toate, stiu fiecare piatra in ce pozitie e asezata.
Fetele astea cu bebelusi de seama lu' Dari se duc in vacante. Vacante lungi, nu scurte, la distante mari, nu mici. Eu nu as indrazni. Singurul efort ar fi sa ma duc.. acasa si atat. Si nu de dragul avionului, ci de dragul "mamaligii" (de dor). Si singura as calatori doar in disperare.
Si nu e prima oara. Cand avea Daris cateva saptamani a mai fost trendu' asta pe forum de plecat toate un weekend la munte, la mare etc. Eu atunci am ramas masca, cumva de inteles... dar acum? Tot nu mi-am dat jos masca.
E Daris mai altfel, sau suntem noi cei care ne raportam gresit la aceeasi situatie? Si ar mai fi.. de ce? Adica de ce pentru noi e ceva cam de neconceput si pentru altii e ceva atat de normal. Cred ca suntem prea putin temerari, pentru noi orice scartait de pat e un eveniment major. Poate avem o viata prea plictisitoare si de aia nu indraznim prea mult.
(fetele de pe forum care imi citit blogul, stiti ca nu ma iau de voi dragelor, da? de nimeni de fapt, ci de mine... :))
Noi nu indraznim sa facem mai nimic de cand cu Daris, nu mergem nicaieri, ne gandim de doua ori daca sa mergem la un restaurant.. oare o sa stea Dari cuminte? Oare nu e aerul prea tare dat? Oare nu i-o fi foame? Oare oare oare... si uite asa iesirile noastre sunt numai pe strazi telelei mergem incontinuu cate 2 ore de nici nu stim ce rute sa mai luam ca mi-e sila de toate, stiu fiecare piatra in ce pozitie e asezata.
Fetele astea cu bebelusi de seama lu' Dari se duc in vacante. Vacante lungi, nu scurte, la distante mari, nu mici. Eu nu as indrazni. Singurul efort ar fi sa ma duc.. acasa si atat. Si nu de dragul avionului, ci de dragul "mamaligii" (de dor). Si singura as calatori doar in disperare.
Si nu e prima oara. Cand avea Daris cateva saptamani a mai fost trendu' asta pe forum de plecat toate un weekend la munte, la mare etc. Eu atunci am ramas masca, cumva de inteles... dar acum? Tot nu mi-am dat jos masca.
E Daris mai altfel, sau suntem noi cei care ne raportam gresit la aceeasi situatie? Si ar mai fi.. de ce? Adica de ce pentru noi e ceva cam de neconceput si pentru altii e ceva atat de normal. Cred ca suntem prea putin temerari, pentru noi orice scartait de pat e un eveniment major. Poate avem o viata prea plictisitoare si de aia nu indraznim prea mult.
(fetele de pe forum care imi citit blogul, stiti ca nu ma iau de voi dragelor, da? de nimeni de fapt, ci de mine... :))
6 comments:
Offff.. si noi tot asa cu plecatul de acasa...am mai inceput usurel sa ne urninm, dar tot cu teama...trebuie sa fim mai hotarati si sa punem piciorul in prag si sa incercam sa ne mobilizam :-)
eu cred ca majoritatea temerilor sunt la noi si nu la ei. noua ne e teama ca vai cum o sa fie la restaurant, drum lung, vacanta cu un copil. they just enjoy it. in mare parte, normal.
vineri plecam 7 ore drum de iasi. te tin la curent :)
Oricum ar fii cind o sa calatoresti cu bebe o sa fie un mare circ.:) Eu cind am plecat sa-l vizitez pe barbate-miu mi-am incarcat masina cu catel si purcel ( deci jur, cred ca mi-am luat juma' de casa) da' tot am plecat. Copchilu' in scaunul de masina, catelu' pe scaunul din fata si la drum pornim.
Si eu zic ca tine de voi sa va urniti, evidemment!!! Da' incercati cu iesiri scurte, la un restaurant de ex, eu l-am dus pe Bryce in restuarant de cind avea cred vreo 3-4 saptamini ( nu stiu cum sunt regulile pe la voi, da' aici nu se fumeaza nici unde) si sunt foarte kids friendly, mese de schimbat in bude, family room daca vrei sa alaptezi, atunci alaptam si eu imi scoteam bubsul la aer fara probleme, n-are nimeni treaba cu tine.
So, curaj gaina ca te tai...Ei, vorba bine. O sa vezi ca o sa va placa. Prima data e mai greu.:) Pupici dulci si scuze pentru megaraspunsul meu.
Te inteleg perfect...si eu raman masca cand ii aud pe altii ca pleaca cu copii in vacante de la varste fragede.Cel mai departe am fost la 30 km,la strabunici.Nu pot sa spun ca a fost o vizita prea reusita,era prea cald in casa si Mark nu a rezistat mai mult de 40 min.Si acum la 7 luni,am mers prima data impreuna la cumparaturi in mall.Ma gandesc.. ,dar nu gasesc nici o explicatie,de ce altii pot si noi nu putem.Cred totusi ca nu e vina noastra...copilasii nostri sunt mai nazdravani si mai greu de controlat,atata tot.
Imi doresc si eu sa-l vad pe Mark ca adoarme singur,macar o data pe saptamana sa vad ca-i aluneca caputul si doarme.Daca seamana cu mine,nu se va intampla asta...eu nici macar cand am fost gravida nu am dormit in timpul zilei.Si bingo..aici e explicatia:asa mama, asa fiu!
Fiecare familie are echilibrul ei! Important e sa va simtiti voi bine cu echilibrul vostru!
Pe mine ma obosesc teribil iesirile in afara rutinei. Dar asa sunt eu. Iesim, desigur. Iesim la restaurant cu fata, am fost in vacante doar cu ea, am incercat si weekenduri la munte. Iesim la cumparaturi in trei, peste tot...Se poate face, doar ca ma obosesc teribil pentru ca am o tendinta exagerata uneori de-a controla totul. Ori asta nu se poate mereu.Iesirile astea au farmecul lor, dar nu pot sa spun ca mi le doresc oricand...Intai trebuie sa ma pregatesc eu sufleteste :))
Eu ca persoana ma adaptez greu la un loc nou, la lucruri care nu-s ale mele, la un program nou...imi cere efort, psihic mai ales. Cat am fost doar noi doi a fost OK, eram si mult mai odihnita si mai relaxata...Acum intre stres, oboseala, posibile reactii ale Ilanei, posibile raceli, posibile "orice", parca nici nu-mi mai vine sa ies nicaieri. Totusi, incerc sa nu cad in extrem; iesim moderat, atat cat putem si cum simtim. Incerc sa nu scap din vedere faptul ca Ilana e o persoana independenta de mine, care nu are neaparat aceleasi gusturi, temeri, bucurii. Nu vreau sa-i transmit din "fixurile" mele, vreau sa creasca fiind ea :)
Post a Comment